Este înfometat

Este înfometat Sursa poza: ExpressPress

Alibec înfometat? Charalambous: "Mai bine feriți bufetul!"

Dragii moșului, iară am ajuns la vremurile alea minunate când fotbalul ne servește nu doar sport, ci și o telenovelă de mai mare dragul. Acum, toată atenția e pe Denis Alibec, baiatu' nostru tare de la cafea, despre care se zice că îi cam chiorăie mațele înainte de a se băga în luptele de Supercupă. Veți zice: "Iarăși cu foamea asta în fotbal?". Ei bine, se pare că, la conferința de presă, Elias Charalambous a scăpat o pățanie despre cum Alibec e gata să mănânce tot, mai ceva ca o prăjină furioasă!

Vorbe din salcâmul fotbalului

S-a ridicat Elias la imaginea satului și, la conferința monstruă cu jurnaliștii mai curioși decât un cocoș pe pira, a zis că Alibec venise „însetat” la meci. Clar, omul nu vorbea de băuturi răcoritoare ci de o poftă nebună de dat goluri. Sau poate și de vreun prânz copios, cine știe?

Nu ne lăsăm noi păcăliți așa ușor! Pe ulița noastră, se spune că Denis, când nu rupe fileul cu golurile, dă atac și la bufetul din cantonament. „Este înfometat” zic unii, dar eu zic: „Este motivat!”. Nu de alta, dar când joacă Alibec, zguduie și tabela și chelnerii.

Un meci ce promite spectacol... și aperitive

Și cum să nu aștepți tu cu nerăbdare Supercupa când ai așa personaje principale în filmul nostru de sat? Ne pregătim de una bună, că precis se va lăsa cu foc, atât pe teren, cât și la masă. Că la noi, la români, cine-mbată nu uită și cine-i flămând marchează. Iar despre Alibec, se zvonește că are niște combinații de tactici și mese de-ți lăsa gura apă.

Așa că, orice s-ar întâmpla, noi suntem cu ochii pe minge și pe farfurie. Iar despre Elias... ce să zic, vin vremuri în care vom avea grijă să ascundem plăcintele florești și gustărica prin sertare înainte să iasă Alibec de pe gazon – nu de alta, dar e mai bine să fim toți pregătiți. Hai noroc!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.