Este dificil de explicat, suntem lipsiți de energie!

Este dificil de explicat, suntem lipsiți de energie! Sursa poza: ExpressPress

FCSB Dezastru: Charalambous, Lovit de Unirea Slobozia ca un Tunet în Cer Senin

În sătucul nostru, vestea se împrăștie mai repede ca porumbul pe rug când s-a auzit că mândrul FCSB a fost învins de Unirea Slobozia, cu un strașnic 0-1. Elias Charalambous, maestru în ale conducerii echipei, pare să fie acum cam îndrăcit de rezultat. Omul nostru, și el om la urma urmei, pare că n-a mai găsit cuvinte să descrie debandada de pe teren.

Acum, nu-i de mirare că bietul Charalambous, care până ieri părea iute la minte ca apa din vad, nu reușește să explice cum i-au pălit înfrângerea ca o cireașă amară în plină floare. Baiul, din câte se aude de pe la colțuri, e că n-au avut energie. Poate și-au încărcat bateriile de la Moș Ene pe la gene, că doară nimeni n-a prea zbughit-o pe teren cum ar fi trebuit.

Un nea Ion, mare microbist și teoretician de fotbal al șanțului din fața cârciumii, ne-a mărturisit: "Păi cum să ai energie, când poate și-au mâncat micul dejun de la tanti Floarea, cu porții duble de ceapă?! Uite-așa li s-au tranformat picioarele în coceni, nu alta!".

E drept, fotbaliștii de la Slobozia parcă aveau aripi la călcâie, de parcă au sorbit dimineață un ceai de lăptișor de matcă, în timp ce FCSB s-au dovedit a fi gândaci fără zburătoare, băltind în nemişcare ca rațele pe lac seara, înainte ploii.

Acum, noi nu ne punem în toată așteptarea asta de la fotbal, că doară n-avem galopul unui armăsar când trebuie să doinim la coasă. Dar ne păstrăm dreptul să fim moț și să ne întrebăm dacă da sau ba, o avea să pună la cale echipa vreo punte de succes pe viitor. Până atunci, pe stadion, mai sună un huruit de seară la Crâșmă, ca ecoul unei lupte pierdute. Apoi, lumina se stinge încet, și cu ea, speranțele pentru o noapte... pân' la următorul meci.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.