Eroul Parmei! O performanță remarcabilă care a impresionat Italia, asigurând rămânerea echipei în Serie A.

Eroul Parmei! O performanță remarcabilă care a impresionat Italia, asigurând rămânerea echipei în Serie A. Sursa poza: ExpressPress

Cristi Chivu, Eroul de pe Tărâmul Pastelor: Parma Și-a Gătit Destinul în Serie A

Când îți vine să strigi de bucurie în Italia, nu-i mare mirare să te ia de gurmand. Dar când Cristi Chivu își face auzit glasul pe câmpiile fotbalului, e clar că ceva s-a întâmplat! Iată cum antrenorul nostru de dorobanți a servit, la gurile lumii, o bătălie câștigătoare pentru Parma, menținându-i în Liga celor Aleși.

Într-un meci cu nod și cu iz de legendă, Parma a dansat pe muzica unei victorii de pomină, 3-2 pe gazonul Atalantei, lăsând experiențele limitrofe ale retrogradării în urmă, ca niște ravioli reci. Italienii au băgat de seamă, cum altfel, și s-au grăbit să ridice pălăria pentru strategia lui Chivu, care pare că a folosit mai mult decât spaghete și sos pentru rețeta succesului.

"Ce mod de a transforma o rețetă considerată casnică într-un festin fotbalistic!", pare că au exclamat jurnaliștii locali. N-o fi Chivu vreun Michelin din Balcani, dar a demonstrat că poate oricând să condimenteze jocul cu tactici suculente și inventivitate nemaiîntâlnită.

Circula din gură-n gură că, după meci, Chivu și-a permis și-un tiramisu alături de o veselie binemeritată. Cică ar fi spus, nostalgic: "Fotbalul e arta necumpătărilor bine acordate!" Simplu, ca o vorbă de neam românesc, venită din copilăriile pe maidan.

Nu-i de mirare că sunetele de pe arena Atalantei încă reverberează. Acum să vedem ce pregătește destinul și ce farse mai pune la cale pentru Parma în sezonul ce va să vină. Așa că, țineți aproape, căci drumu-i lung și picioarele grele!

Până una alta, să bem o țuică în cinstea lui Chivu, căci doar el a știut să cânte melodia retrogradării și să o facă să pară un simplu antrenament la promenadă. Cine știe, poate și Toscana îl va numi într-o zi al lor Protectore!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.