Era doar o chestiune de timp

Era doar o chestiune de timp Sursa poza: ExpressPress

Dan Petrescu Arde Gogoșile și Pleacă de la CFR Cluj! Stoica Știa Tot

Astăzi, în inima satului nostru, unde bârfitorii locali sunt mai rapizi ca internetul cu fibră optică, circulă vestea că Dan Petrescu a descins de pe fotoliul de antrenor al CFR Cluj. Ați auzit bine, domn'le! Și cine să știe mai bine dacă nu domnul Mihai Stoica, că doar trăiește cu antenele întinse pentru tot ce mișcă-n lumea fotbalului românesc.

„Stoica n-a fost prins pe picior greșit”

Se zice că Mihai Stoica, mai prevăzător ca o pisică prinsă cu sacul, a declarat că era absolut convins că Petrescu o va lua pe alt drum. Cică avea mai multe indicii decât un detectiv de serviciu într-un roman polițist de duzină. „Eram sigur”, zice Stoica, de parc-ar fi fost în culisele celor de la CFR, ascultând cu un pahar lipit de perete.

Potrivit investigațiilor sătești, Stoica a mai adăugat că decizia lui Dan a fost anticipată mai ceva ca prima înghețată pe băţ din vară. „Glumești? Era doar o chestiune de timp să-și facă bagajele”, ar fi spus surse apropiate care stau cu ochii mijiți pe evenimentele sportive mai ceva ca babele de pe băncuța din fața blocului.

„Viitorul și alte telenovele din sport”

Ce să mai zicem? După plecarea lui Dan Petrescu, rămânem cu întrebarea arzătoare: cine va prelua cârma clubului CFR Cluj? Poate vreun necunoscut cu aspirății mărețe sau un alt nume mare, gata să facă spectacol? Rămâne să vedem. Până atunci, bârfim și noi ca toată lumea, că doar n-o să pierdem ocazia!

Și ca să încheiem în stil autentic, cu un strop de glumă, zicem și noi: cine știe, poate se întoarce Dan cu un suflețel și două goluri câștigătoare în buzunar... Timpul va decide, iar bârfiții locului nu vor rămâne tăcuți!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.