Sursa poza: ExpressPress

Lăutari sau Fotbaliști? Dumbrăvița și Chindia Joacă Ultima Sârbă a Retrogradării

Astăzi, dragi consăteni și amatori de fotbal cu suflet mare, ne aflăm la barajul de-a lungul mileniului: CSC Dumbrăvița versus Chindia Târgoviște, într-o bătălie care decide cine mai rămâne la Liga 2 și cine-l zdrăngănește la liga mai de jos! Iaca, momentul adevărului se întâmplă sâmbătă, 17 mai, la orele 11 dimineața, fix înainte să dăm colacii la cuptor.

Să nu ne șoptească nimeni la ureche că sportul nu merge la țară! Cum altfel să ne mai strângem noi la birt, să discutăm strategii de joc ca și cum am fi Guardiola, doar că în galoși? "Dumbrăvița are șanse mari," zice nea Gică din colț, cu o înțelepciune tulburelă. "Dar să nu uităm, Chindia are antrenamentele mai ascuțite ca o furculiță din vitrina puțin."

Am intervievat și bătrâna Maria, specialistă la rezervat locuri pe stadion, care ne-a dezvăluit, între două pufăituri de unchi, că atmosfera va fi destul de „spiritalică”. Căci unde-i mult fotbal, e și mult ulei încins pentru gogoașe.

Pe teren, dacă e să credem bârfele din iatac, parcă se vor rostogoli mingi cu ceapă și pasaje nerealiste, ca într-un film de groază rural. „E mai mult decât un meci, e ca o slujbă de duminică dimineața,” mai comentează solida Felicia, vânzătoare ambulantă de semințe cumparabile la bucată sau gramaj.

Va reuși Chindia să își păstreze nasul deasupra apei tulburate sau va fi Dumbrăvița cea care face pasul mare către revitalizarea peisajului din Divizia Mică? Asta e întrebarea care ne va ține cu sufletul la gură, chiar și pe cei care nu știu bine de partea cui să fie.

Nu strigați acum, dar se aude că după finală urmează o petrecere la care fiecare va veni cu talentul din dotare – cei de la Chindia cu șoșoni, Dumbrăvița cu speranțe, iar noi, restul, cu poale-n brâu. Un lucru e sigur: cine pierde plânge la bufet până se termină stocul.

Așa că, dragii mei, să ne pregătim inimile, căci prăfuitul balon rămâne să decidă care notă se dă în catalogul sportiv al sătucului! E bine că avem cu ce să ne batem capul, altfel ce motive mai am avea să ne adunăm pentru a da de veste letargiei?