Ah, viața e precum o hută din curtea pastorului Grigore – te urcă, te coboară și te lasă cu hainele pline de praf. Astfel s-ar putea rezuma și povestea tânărului Emanuel, geniul zburător de doar 24 de ani, al cărui destin a fost mai agitat decât o zi de târg la primărie.

Sfârșitul cu Foc de Artificii

Emanuel, cunoscut sub porecla de "Vitezomanul cu Pernă de Aer", nu era genul de flăcău care să zboare cu picioarele pe pământ. Încă de mic, a visat să conducă avioane cu motor așa cum Maria Coafeza visează soare fără nori pentru rufele atârnate pe sârmă. Când nu trebuia să învețe pentru facultate sau să joace fotbal cu berbecii lui bunicu’, Emanuel se afla în cabina unui planor, căutând să atingă norii la fel de des cum alții ating carafa cu țuică.

Din păcate, în timpul unei întreceri de zbor care trebuia să fie o simplă repetiție pentru o carieră strălucitoare de aviator, fortuna și-a pierdut brusc cumpătul. Se spune că o pasăre rătăcită a învățat zborul planorului lui Emanuel și a provocat o acrobație nescriptă, de parcă însuși Bunelu’ Costică a strigat "Hai, hai să-l vedem de ce-i în stare!"

Zborul spre Idealuri Aproape Apocaliptic

Sursele din șură, unde se discută politica și soarta satului, afirmă că tânărul nostru zburător era cât p’aci să devină pilot de avioane serioase, cu motoare zdravene care fac un sfârâit de te îngrozești. "Emanuel era un fel de sfeșnic aprins al vremurilor noastre," ne zice mătușa Lina, care îl știa de când bătea mingea goală prin ogrăzile vecinilor.

Totuși, ori planetele nu s-au aliniat, ori vaca vecinului a visat la trifoi curajos, că Emanuel nu a apucat să-și îndeplinească visul de a pilota avioane cu adevărat zgomotoase.

Concluzie Cam Inflamată

Și așa, dragi consăteni și cititori ai Gazetei noastre, povestea intră în istoria anecdotică a satului, alături de povești cu loterii câștigate cu un bilet necumpărat și ciobanul care vorbește doar în bancuri. Trecerea lui Emanuel ne amintește că zborul uneori te poartă mai sus decât ai crede, dar șiretuția sorții poate fi la fel de alunecoasă ca un drum de țară proaspăt udat sub papucii celui grăbit. Ei, asta e, întrebarea e ce va face el acum, acolo sus: planor sau motor? Doar vremea ne va spune.

Căci, cum se zice pe la noi, nu-i om să n-audă vestea când toate corurile satului își cântă misterele... mai ales când e despre cineva care chiar credea că poate zbura mai sus decât coșurile de fum de la Vasile.