Sursa poza: ExpressPress

Moțiunea PSD – AUR: „Cioc, cioc, sunt Ion Iliescu și vă bântui”

De peste 35 de ani, Partidul Social Democrat (PSD) a fost actorul central al scenei politice din România, conducând guverne complexe și deseori controversate. Totuși, pe lângă diversele adaptări și schimbări, social-democrații au respectat o linie roșie ideologică clară: evitarea alianței cu extrema dreaptă doctrinară. Cu toate acestea, actuala conducere a PSD, reprezentată de tripleta Ciolacu-Grindeanu-Vasilescu, pare să fi trecut această limită, surprinzând prin colaborarea cu Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), un partid perceput de mulți drept reprezentant al dreptei radicale.

PSD și opoziția față de extremismul de dreapta – o tradiție contestată

De la apariția sa post-decembristă, PSD a navigat prin numeroase coalizii politice, colaborând atât cu stânga agricolă, cât și cu liberalii sau conservatorii, inclusiv cu USR, deși relația cu aceștia ultimi a fost mereu tensionată. Însă un lucru nu s-a schimbat în decenii: PSD a evitat să includă în guvernele sale reprezentanți ai partidelor de extremă dreaptă. Acesta era un principiu ferm impus încă din vremea lui Ion Iliescu, care considera că social-democrații, reprezentând clasa muncitoare, nu trebuie să se alieze cu forțe radicale și violente. În fond, chiar dacă în anii ’90 minerii au jucat rolul controversat de a bate studenții în timpul mineriadelor, la nivel oficial PSD nu și-a găsit niciodată locul alături de extrema dreaptă.

În perioada 1992-1996, România a fost condusă de așa-numitul „Patrulater Roșu” — o coaliție informală între PSDR, PRM, PUNR și PSM. Deși PRM avea o prezență notorie în aceeași alianță, nu a primit niciodată poziții de minister, în timp ce Iliescu câștiga influență prin poziția sa de președinte și controla politic contextul cu o mână fermă.

Schimbarea de paradigmă: PSD și AUR, o alianță surprinzătoare

Dinamica politică din ultimii ani a adus o schimbare radicală: PSD a ajuns să încheie o înțelegere cu AUR, partidul pe care liderii săi istorici îl vedeau drept o amenințare și un adversar ideologic. Această colaborare s-a materializat în Parlament, iar acum există incertitudini legate de modul în care aceasta se va concretiza la nivel guvernamental.

Pentru cei care au trăit tranziția post-comunistă, alianța dintre „comuniștii de omenie” și extrema dreaptă pare o paradoxală trădare a principiilor care au stat la baza PSD-ului. În discursul public, partidul a militat mereu împotriva „rupturii”, „fasciștilor” și „legionarilor”, construindu-și identitatea prin opoziție radicală față de acești actori.

Totuși, jocul politic curent este conform regulilor democratice și legitime, reflectând în fapt voința exprimată prin votul cetățenilor. Orice premier, de exemplu Ilie Bolojan, poate guverna doar în condițiile în care are o majoritate parlamentară. Acesta este mecanismul constituțional și politica actuală trebuie privită din această perspectivă.

AUR: între extremism și popularitate

Percepția publică asupra Alianței pentru Unirea Românilor este diversă și controversată. Dacă nimeni dintre cetățeni nu o consideră explicit „partid extremist”, este PSD-ul care etichetează astfel această formațiune. Pentru unii, AUR este o opțiune politică legitimă și chiar preferată; pentru alții, este întruchiparea dreptei radicale sau extremiste.

Este o discuție complexă, privind atât identitatea politică, cât și rolul acestei formațiuni în peisajul românesc. Important este că ceea ce pentru PSD-ul de tip Ion Iliescu, Adrian Năstase sau Mircea Geoană ar fi reprezentat anterior un prag de netrecut, acum pentru noua generație de lideri — Ciolacu, Grindeanu, Neacșu, Vasilescu — reprezintă doar un moment de oportunitate politică, chiar dacă unele voci o califică drept oportunism.

Motivațiile din spatele strategiei: mize electorale și revenirea la putere

Alianța cu AUR pare dictată de dorința de a canaliza voturi într-un final care să aducă un duel prezidențial Ciolacu-Simion, așa cum s-a conturat în 2024. De asemenea, această manevră ar putea fi o cale de acces rapidă la restaurarea influenței reale în politica românească, adică în sfera deciziilor legate de finanțe și resurse.

În acest decor politic, la sediile PSD din Kiseleff se simte încă prezența simbolică a lui Ion Iliescu, a cărui moștenire politică pare să fie tulburată de propria creație. Partidul pe care el l-a construit, odată un adversar ferm al dreptei radicale, se află acum într-o relație de colaborare cu exact cei pe care îi detesta cel mai mult.

Concluzie: O lume politică întoarsă pe dos

Diviziunile vechi par să se fi şters, iar stafiile trecutului ies din oglinzi, într-un joc politic nou, în care limitele ideologice sunt depășite în numele pragmatismului și al supraviețuirii electorale.

Așadar, alianța PSD – AUR nu este doar o nouă realitate politică, ci și un semnal că vremurile și vechile bariere ideologice au fost smulse de pe scena românească, iar următorii ani vor testa cât de solidă și sustenabilă este găselnița aceasta.

„Cioc, cioc, sunt Ion Iliescu și vă bântui” – o expresie care surprinde perfect acest moment neașteptat al politicii românești, unde trecutul se întoarce să observe cu uimire alianțele neașteptate ale prezentului.

Imagine: Ion Iliescu. Foto: Gabriel Petrescu / Alamy / Profimedia