Echipa nu a fost amenințată cu desființarea!

Echipa nu a fost amenințată cu desființarea! Sursa poza: ExpressPress

"Retrogradare cu Tohănița: Steaua, nici mic la handbal, nici mare la vorbe!"

La meciurile de handbal, mai ales cele care implică regulașca băieților din Ghencea, amatorii de știri fierbinți din crâșma lui Ghiță au avut parte de un spectacol pe cinste! Știm cu toții cum stă treaba: când Steaua cade, nicio tăiere de panglică nu-l scapă pe marele Andrei Cian de limoniadă la cârciuma lu’ Ioneasca.

Așa cum ne-au obișnuit de-o vreme încoace, bărbații Stelei, cu comportamentul lor de vestiar uitat deschis, au reușit s-o cotească... cu talent! Căramazele, adică mingile, zboară una, două, Steaua pică din Liga Zimbrilor și pe Andrei Cian altceva nu l-a scos din priză decât un "stați liniștiți, nu destrămăm nimic!"

Intervievat la orele micii, Cian și-a deschis sufletul cu vorbe care, dacă ar fi fost puse pe teren, poate băieții din Ghencea s-ar fi menținut măcar în fața poștei din cartier. "Noi nu desființăm nimic, că nu mai avem ce!", a glumit domnul cu trecut luminos și management în fața furtunii. Trebuie să recunoaștem, opinia lui Cian trăiește în umbra gloriei trecute, chiar dacă zice că "retrogradarea asta ne-a călit... ca o varză fiartă la foc mic!"

Pe lângă câteva oale de vorbe aruncate, ca să amplifice zarva, managerul a lăsat să se înțeleagă planuri mari, precum construirea un Fântânele al talentelor, "da' fără sarmale, că nu e după Sărbători".

Bârfe fierbinți ne-au ajuns la ureche că Steaua își propune să se ridice, dar, din ce-au povestit unii și alții la horă, până atunci, Cian visează la o ligă... dacă nu de handbal, măcar de airsoft prin Ghencea! Până și bunicu' de la colț știe: același Cian se va arăta tot la țintă, dar deja săptămâna viitoare. Cine știe cu ce plan de mântuire mai vine?

Până la următoarea minge (de foc), de ce să nu ne așezăm la masa de toamnă, să găsim niște scandaloase secrete stele din cămară?


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.