Echipa de Top!

Echipa de Top! Sursa poza: ExpressPress

Luis Enrique și Tragedia Pariziană: Botafogo e „Cezarul Cluburilor”

Bă, dragi săteni și fluturași etern curioși, zgomot mare dinspre Paris, unde apele sunt tulburi după ce PSG s-a împiedicat de un ditamai bolovan brazilian pe nume Botafogo la Campionatul Cluburilor Mondiale. Cum s-ar spune pe la noi, și-a găsit Parisul naș, iar Luis Enrique, păstorul mândru al Parisului, a dat vina pe... aproape nimeni?! Să vezi și să nu crezi!

După această onoare lustruită cu cifre modeste, antrenorul lor, Luis Enrique, a pus capac criticii: "Ăștia sunt ca fasolea de pe deal, dom'le, buclucași tare!" Asta după ce echipa europeană a încasat un gol cam sărac dar devastator de la grădinița botafoguiană. „Sperăm să nu fie nevoie să plângem pe umărul Torre Eiffel după asta,” a adăugat el, cu un zâmbet amar.

Că doar nu vrem să plângem de mila Parisului, căci în satul nostru din coline, ne încălzim palmele cu grâu nu cu vise de aur european. E de ajuns că ne mai povestim de îmbunătățirile lui nea Ion din curte și cum nici cocosul nu mai cântă cum trebuie la ora fixă. Că veni vorba, parcă Botafogo și-a adus și el cocoșul la teren, de a cucerit toată ograda pariziană.

Cei prezenți la meci spun că jucătorii brazilieni s-au strecurat atât de bine de parcă făceau slalom printre pupeze. Probabil că s-au antrenat pe ulițele satului nostru, unde trebuie să ai grijă să nu calci în vreo băltoacă după ploile astea ca un mic potop.

Acum, ce să zic, ne rămâne să punem rățuștele pe apă și să așteptăm cumva ca PSG să se adune și să-și repare onoarea. Sau poate că o să vedem cum Botafogo aduce la Paris o rețetă de ciorbă de burtă magică pentru a mai îmbuna spiritele. Până atunci, hai să mai povestim cum domnul Vasile și-a cumpărat un tractor nou și cum se pregătește festivalul prunelor în sat. Așa, ca să ne îndulcim amarul!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.