'E timpul să se întoarcă!'

'E timpul să se întoarcă!' Sursa poza: ExpressPress

„Florinel Coman, între Negustori de Petrol și Codrii Vlăsiei” - fotbalistul își găsește drumul spre FCSB?

Un nou capitol din saga fotbalistică a lui Florinel Coman a apărut pe orizontul nostru, ca un colac de salvare pentru fanii FCSB-ului. Se pare că, după aventuri nesatisfăcătoare sub soarele Qatarez, fotbalistul ar putea pune din nou piciorul pe pământul patriei, gata să facă ravagii în fața porților de pe stadionul din Berceni.

Povestea continuă...

Bârfele din satul fotbalului spun că drumul lui Coman în Qatar a fost precum o ciorbă fără sare: cu potențial, dar fără acel „ceva” care să-l facă memorabil. Nemaiavând chemare în deșert, se zvonește că ofertele din partea FCSB-ului sunt tot mai „acasă”. Și cine-i crainicul vestei bune? Nimeni altul decât Mihai Stoica, care ne amintește de vechii negustori care abia așteaptă să vândă și să cumpere marfa proaspătă.

Maeștrii cotrocenari și opinia celor din Crângași

„Dacă e să ne luăm după Mihai Stoica,” îngână și tanti Vasilica, „Florinel ar trebui adus înapoi! După cum spune Stoica, ar fi o mișcare pe cat de strategică, pe atât de necesară, ca o ploaie în luma lui Cuptor.” Totuși, pe buzele puștilor de la asociația de pe uliță, mai rămâne întrebarea: oare Coman va înflori iarăși la FCSB, ca un trandafir săltat prin bătăliile de pe câmpul de fotbal?

Stoica îndeamnă la acțiune, ca un politician comemorând vremurile trecute: „Unde-i echipa, unde-i jucătorul?”, pare să fie refrenul acestor zile de așteptare. Alături de speranțe și scenarii, o singură certitudine rămâne: dorința de a revedea acele driblinguri care-l fac pe Coman „Mbappé de România”.

Vuvuzele și vise pure

Și uite așa, dragii mei însetați de fente rafinate și goluri nemiloase, aventura florală a lui Coman este pe cale să capete o culoare nouă. În timp ce ne aprindem chiote haiducești, așteptăm cu râvnă deschiderea transferurilor. Cine știe, poate până la urmă vom asista la o întoarcere răsunătoare, care să îi facă chiar și pe vecinii de la stână să lase deoparte ciubărul și să vină să țină pasul cu noutățile de pe gazon. Să vedem, să auzim și, cine știe, să și jucăm știți-voi-cu-ce în meciurile fervente ale vieții.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.