După Kamara, și Virgiliu Postolachi se accidentează în meciul contra Rapidului 1-1. Cum vor gestiona absențele?

După Kamara, și Virgiliu Postolachi se accidentează în meciul contra Rapidului 1-1. Cum vor gestiona absențele? Sursa poza: ExpressPress

Ce să-i faci, când ghinionul se lipește de CFR Cluj ca timbrul de plic? După ce l-au pierdut pe Mohammed Kamara, nici bine n-au apucat să tragă sufletul, că și-au mai făcut o pagubă... pardon, pierdere! Virgiliu Postolachi și-a găsit ocazia perfectă să dea și el o pauză. Așa a ajuns Dan Petrescu să aibă mai multe dureri de cap decât un cioban în vremea toamnei.

La meciul cu Rapid, care s-a terminat glorios cu 1-1, Postolachi a reușit să-și pună genunchiul pe lista de priorități și nici măcar nu a fost vreun rapidist care să-l ajute în acest demers! Cică a lui Dan Petrescu a strigat aseară spre lună, ”unde-i sănătatea jucătorilor mei?", dar luna, ocupată cu propria-i eclipsă, n-a avut timp să-i răspundă.

„Aș vrea să revin cât mai repede”, a spus Postolachi de parcă ar încerca să prindă trenul de la gară doar că, din păcate, pe peron mai așteaptă și alți jucători pe calea recuperării. „Să vedem ce-o să spună doctorii”, a adăugat el cu resemnarea cuiva care știe că doctorii, de la o vreme, zic doar ce li se șoptește de către genunchi și glezne rebele.

Culmea e că, deși Dan Petrescu e despre pragmatism cum e vaca despre lapte, ironia sorții îl lasă cu gust de amăreală și dor de vremuri mai bune. Poate și pentru CFR Cluj ar fi momentul să-și încerce norocul cu vreo bătrână ghicitoare să afle cum să facă să nu mai piardă jucători ca-n Cartea Destinelor.

Până data viitoare, să ne pregătim pentru încă un episod palpitant de „Cine se mai accidentă astăzi?”, căci piața zvônurilor are grijă ca niciodată să nu rămână fără marfă de prima pagină. Poate doar Dan Petrescu să-și ia un abonament la ceai de tei, căci povestea sigur nu se oprește aici!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.