Dragi săteni și iubitori de fotbal, lăsați roșiile pe cârcă și prunata de-o parte pentru un moment, căci avem veste de supărat inima și aprins lampa nădufului. Gabriel Torje, cel care a făcut mingea să danseze pe dealurile Dinamoului, trece printr-un nor de tristețe. Se pare că viața l-a lovit direct pe fuleul emoțional, iar sufletu-i e praf și pulbere.

Prin livezile și câmpurile Glasului Fierbintului, zvonul s-a împrăștiat mai repede decât o turmă de oi la vederea lupului. Fotbalistul nostru a transmis, cu lacrimi ineluctabile, un mesaj pe acele rețele unde toată tiza și catanul își împărășesc bucuriile și nevoile. "Drum lin!", zice lumea că ar fi spus, dar noi știm că dorul și durerea sunt greu de cuvinte înfășurat.

Printre bolboroseli de acareturi și suspine de petrecăreț, iată cum suna mesajul plin de melancolie: Gabriel și-a deschis inima și a lăsat să curgă picuri de jale pentru cel ce în somnul cel lung s-a dus. Vecinii din sat povestesc cum toată treaba asta e un semnal că destinul a pus piedică fără mărinimie.

Cei de la birt m-au oprit să-mi zică direct: "Ai auzit, Firicel? E jalnic, da' și ironic! Un bunic al întregii echipe parcă s-a dus, un sfătuitor de cotlon și sticluță de voință!"

Și acum, cu lămpașul speranței dansând slab în vântul incertitudinii, nu putem decât să îi urăm lui Gabriel să fie tare de piatră, căci așa-i în fotbal și viață, câte-o lovitură pe șold și-o pasă de aur în suflet.

Ei, și pân' la sezonul următor, când sperăm să-i vedem iar pe-ai noștri cum joacă de parcă zânele ar trudi pe lângă ei, să ne revedem la colțul satului cu vești mai vesele și poate nițel de taclale aruncate peste gard.