Dorul de echipă mă readuce pe teren

Dorul de echipă mă readuce pe teren Sursa poza: ExpressPress

Daniel Bîrligea și Revolta Poftelor de Fotbal: „E rost de întoarcere!”

Dragii noștri cititori cu scaun la cap (sau fără, că tot aici suntem), vești mari zguduie bătătura satului și a stadionului: Daniel Bîrligea s-a hotărât că-i rost de întors pe ogorul fotbalistic!

Într-un stil cât se poate de romantic, după ce băieții noștri de la FCSB și-au luat o „băitate” zguduitoare de la Shkendija, n-apucaseră nici să răsucească lingura în ciorba de pe seară că Daniel Bîrligea s-a oțărât să-și deplânge dorul de iarbă verde fotbalistică și să revină în teren. Cică accidentarea l-ar fi ținut câtianață departe de distracție, dar acum zice că nu mai poate fi strunit de dorul balonului rotund.

Pe la primărie ședințe s-au ținut, că treaba asta e acum mai importantă ca problema găleților de plastilină de pe ulițele noastre. Un sătean apropiat ar fi șoptit că „Bîrligea, măi băiete, de atâtea zile de semi-pauză, simte cum i se umple sufletul de dor de FCSB, ca măgarul de iarbă în mai”.

Un vânt de speranță și oleacă de întărâtare umblă acum prin tribunele imaginare ale satului nostru, căci cine nu vrea să-i vadă pe băieții noștri triumfând? Așteptăm cu râs și glume întoarcerea la jocuri mai bune și mai tari, poate, cine știe, următorul meci vine cu surprize de genul „FCSB face cafele ca la oraș” și alte minuni.

Așa că, dragii noștri cu sete de știri fierbinți, țineți aproape, fiți cu ochii-n zare, căci returul acela nu se știe cum ne poate lăsa pe toți suspendați de frânghia speranței fotbalistice. Și cine știe, poate ne mai prindem și noi cu picioarele amândouă în același ciorap! Bun vice, dragi cititori, să ne vedem cu bine la următoarea minunată șarjă pe gazon!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.