Doar o opțiune de avarie, fără succese notabile în Italia

Doar o opțiune de avarie, fără succese notabile în Italia Sursa poza: ExpressPress

CFR Cluj: Un alt „Mandorlini” pentru toamna ploioasă?

Dragi cititori, se pare că nu doar frunzele se întorc la Cluj când vine toamna, ci și antrenorii de odinioară. CFR Cluj s-a apucat să-l readucă pe Andrea Mandorlini ca noul barometru pe banca tehnică, după plecarea bine-igienizată a lui Dan Petrescu. Dar unii reprezentanți fotbalistici din cartier — printre care vestitul Ioan Becali — nu sunt deloc încântați, ci, dimpotrivă, sunt mai posomorâți decât un cal de curse la pensie.

Operațiunea Mandorlini: Încălzire de bancă la CFR?

În emisiunea sa de bază, DON Giovanni, Ioan Becali a detronat regalitatea lui Andrea Mandorlini la Cluj, spunând că e mai mult un acoperiș de protecție împotriva ploii decât o coloană de susținere. "Nu are nicio realizare din Italia," zice Becali, explicând că il Nostradamus fotbalistic pare să nu aducă nimic în valiză, în afară de praf și ceva jucători de serie secundară.

Becali a dres gluma cu observația că Andrea Mandorlini nu va putea schimba fața clubului mai mult decât un strop de fresh pe o tigaie încinsă. „E mai mult o opțiune de urgență, o mantie de vreme rea,” a decretat el. Cei din public au întins urechea, dar parcă n-au auzit nici măcar o așchie de optimism.

Și-acum ce-i de făcut?

Așa că ne întrebăm, dragi cititori: va reuși Mandorlini să se transforme din mantaua de vreme rea într-un ac de siguranță pentru cuceririle CFR-ului? Sau vom asista la un festin de zăpăceli antrenoriale, de genul „Ba încercăm ceva nou, ba ne întoarcem la cum era”?

Rămâneți cu ochii pe știrile fierbinți ale GlasulFierbintului pentru a afla care vânt va aduce sau va purta mandolinele acestea de pe prima pagină. Dacă nu reușești să prinzi o piesă câștigătoare în viitorul apropiat, măcar ai râs bine!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.