Dinamo s-a despărțit rapid de un jucător proaspăt transferat, care și-a făcut deja debutul împotriva echipei câinilor roșii

Dinamo s-a despărțit rapid de un jucător proaspăt transferat, care și-a făcut deja debutul împotriva echipei câinilor roșii Sursa poza: ExpressPress

Cu Mic, Cu Mare, Haosul Mare: Dinamo Încălzește Un Transfer... ca Să-l Arunce Peste Gard!

Într-o mișcare numai bună de pus în manualele de „Așa Nu”, faimoasa noastră echipă de fotbal, Dinamo, a reușit să se întreacă pe sine, renunțând rapid la un jucător pe care tocmai îl adusese la „Ștefan cel Mare”. Omul nici nu apucase bine să-și așeze șosetele în vestiar, că deja i-au arătat ușa! Vorba bunicului, cam scurt a fost visul dulce al atacantului în alb-roșu.

Conform unor surse inventate și semi-imaginare, dinamoviștii au decis că fotbalistul nu se potrivește deloc cu strategia lor... care e clară ca ceapa în ciorba de burtă. Omul și-a făcut debutul mai repede decât ți-ai pune untul pe pâine, pentru ca apoi să sfârșească direct în tabăra adversă, sătul probabil de „ospitalitatea” tipică de pe gazonul câinilor.

„Îmi pare rău să plec, tocmai învățasem să cânt imnul echipei," ar fi spus atacantul, cu o lacrimă imaginară în colțul ochiului, în timp ce-și făcea bagajele fără prea mult regret. Un vecin de scara vestiarului mi-a povestit, cu jumătate de gură, că jucătorul planifică deja un tur de forță pe la toate cluburile care-i promit și cafea gratis pe lângă contract.

Această scenetă de teatru absurd rămâne încă o piesă în puzzle-ul enervant și distractiv al ligii noastre de fotbal, unde drama nu se sfârșește niciodată și spectatorii sunt întotdeauna gata să ia partea actorilor, strigând în cor: „Bravo, măi băieți, sunteți mai buni ca pe Netflix!”

Și cu asta, am închis ușa cu o undă de anticipare pentru următoarea gafă monumentală, care sigur va avea loc fix la cafteala următoare. Până data viitoare, să jucăm și noi aievea... măcar la 'neatica în parc!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.