Diferențele neașteptate care stârnesc nemulțumiri între abonați.

Diferențele neașteptate care stârnesc nemulțumiri între abonați. Sursa poza: ExpressPress

Introducere ironică

Se întâmplă lucruri ciudate pe internetul din satul nostru, mai ales când vine vorba de Voyo, acel serviciu de streaming despre care toți băbucii vorbesc ca despre ultima modă în tehnologie. Un sătean și-a făcut abonament cu mari speranțe de a vedea meciurile echipei favorite, dar acum stă ca la taclale la birt că, de altfel, are doar o fereastră mare și neagră în loc de scor.

Corpul articolului cu povestiri folclorice tech

Ionel Șmecheresc, mândru posesor de abonament Voyo, a dezvăluit cu amărăciune că investiția lui de capital – a se citi niște lei munciti din greu – s-a transformat într-o mare dezamăgire fotbalistică. Ieri, când a încercat să urmărească meciul direct de pe ProTV, și-a dat seama că nu vede decât negru. "Am dat drumul la Voyo și ce să vezi? N-am văzut!", a spus Ionel, vorbind la adunarea sătească de la fântână. "Nu știu dacă e o problemă de internet ori de... voodoo digital, dar ceva nu e în regulă!"

Se pare că platforma Voyo are niște reguli tainice care ar rivaliza cu încâlcelile drumurilor de țară: unele evenimente sunt excluse din transmisiunea live. Na belea! Oare cum să-și explice cineva de ce plătește un abonament? Un sătean mai hâtru zice că poate Voyo doar contribuie la carura post-meci: "Auzi, poate vor să ne facem digestia mai bună fără să vedem înfrângerile."

Concluzie glumeață și cu subînțeles

Așa că, Voyo, dragi săteni, a devenit mai mult o enigmă decât un divertisment. Cine știe, poate la următorul derby național să vină și cu subtitrare în limbajul de semne digitale! Până atunci, ne întoarcem la vechea noastră plapumă televizată, și ne delectăm cu gura satului, care bate orice transmisie în direct... sau indirect.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.