Sângele apă nu se face, dar uneori o ia pe arătură! Mama asasinului Irynei își spală rufele în public

Dragi cititori, dragă lume și mai ales ai noștri barfitori de canapea, țineți-vă bine pălăriile de paie, pentru că urmează un vâj de poveste cum rar ai mai auzit în vatra noastră! Avem pe tânără Iryna, refugiată ucraineancă și soră de cruce cu o soartă zbuciumată, care, după ce a plecat în căutarea unei vieți mai liniștite în Carolina de Nord, și-a întâlnit tragicul destin în metrou. Căci, ce să vezi, un individual cu apucături de film de groază, și-a luat libertatea să își încerce cuțitul la propriu, într-un atac pe care nici vodka nu l-ar putea explica.

Un film de groază în realitate

Dar să-l lăsăm un pic pe acest brav om cu moralul puțin șifonat și să ne întoarcem la sursa tuturor vorbelor de astăzi: mama sa! Da, ați ghicit bine, cea căreia cineva trebuia să-i aducă o lingură de zahăr pentru limonada amară pe care ne-o toarnă fără menajamente. Femeia susține că bărbatul ei ne-a prăbușit în seriale de criminali, căci, după spusele ei, individul cu pricina își avea propriile sale "bravuri" înainte de incident. "Era prea agresiv," zice de parcă am vorbi despre un câine certat cu dulapul de biscuiți, nu despre un om.

O mămică cu o memorie... selectivă

Ah, sărita Ștefania până în căruță, cum ar zice nea Gigel, femeia știe să se plângă. Că fiul său avea tot felul de tulburări, că era ba prea nervos, ba prea impulsiv - știți cum e când îl îngrădești pe ăl mic de la prea multă televisionare sau dulaltura rusă necontrolată. Ce să mai spunem, o listă întreagă de tertipuri care ar face și pe cel mai dedicat psihiatru să-și ia concediu.

Predicții meteorologice de scandal

Acuma, dragii mei, misterul rămâne: dacă jucăm cărțile corect, mama asasinului îl scoate pe osândit curat ca lacrima din toată povestea, ba chiar s-ar întoarce la ea în casă, dacă l-ar putea. Dar până să-i ascultăm mai departe lamentările, propun să ținem aproape de sobele noastre vechi și să așteptăm. Că vin alte bombițe și surprize, vorba cântecului: povestea e departe de a se încheia.

Și cum bine știm, vor mai trece emoții, dar până să găsim un punct final, ne mai punem o ceșcuță de ceai și visăm că toate-s roz în fierbințeala de fiericire rurală.