amânări din cauza ajustării deficitului bugetar. Ultimele detalii dezvăluite!

amânări din cauza ajustării deficitului bugetar. Ultimele detalii dezvăluite! Sursa poza: ExpressPress

Când Stade de România devine Oază de Iluzii

Dragi cititori ai Glasului Fierbintelui, stați așa! Aveți chef de niște vești pikante cu aromă de buget și beton? Ei bine, puneți pe foc un ceaun cu bandă adezivă, căci treaba e groasă! Construcția noilor temple ale fotbalului din România, proaspăt anunțatele stadioane de la Dinamo, Constanța și Pitești, s-a împotmolit în noroiul virtual al contabilității naționale. "Cu scopul reducerii deficitului bugetar", zice zvonul. Noroc că n-au spus și "pentru pacea mondială".

Economia din spatele tribunei goale

După cum îmi șoptea un vecin - expert în fotbal de curte, și după ce-a tras el una de la un pahar cu sec - „Chiar credeți voi că se apucă de construit când ochiurile de la garduri sunt mai mari decât bugetul?” Alte surse (a se citi comentarii la umbra copacului din parc) ne asigură că treaba cu stadioanele e ca vremea: mereu se schimbă, niciodată nu ajunge. Odată ce banișorii vin și pleacă, nevoile suporterilor trebuie să mai aștepte până se-ntâmplă magia. Poate până scoate și capra satului viței... pardon... bilete la meci.

Ion din Capu' Satului, filosof rural cunoscut pentru aforismele sale despre vreme și noroc, ne-a mărturisit: "Bă, Firicel, mă mir cum dracu' vor să aducă fanii la stadion nou când nici pământul de sub tribună nu s-a uscat de ultimele ploi! Mai bine reparam sania că vine zăpada."

Ce se mai bârfește pe la birt

Poate că undeva prin birourile ministeriale se fac și desfac planuri de infrastructură, dar noi, sătenii, știm una și bună: întâi să vedem fânul, apoi facem baloți! Dacă stadioanele astea se fac, nu ne-ar mira să aibă și Netflix-ul lor, ca să aibă spectatorii ce face cât așteaptă să înceapă jocul.

Și așa, duminicile satului se prefac din popice și mers la biserică în așteptarea unui fotbal virtual. Până la urmă, cine știe? Poate visul stadioanelor va deveni realitate, taman în sezonul plafoanelor de glorie financiară.

Și în timp ce noi continuăm să urmărim meciurile cu miros de șnițel de casă din curtea Ioanei, rămâne întrebarea: vor mai scoate odată nasul mărețele stadioane din ceața raporturilor bugetare? Rămâneți la curent, cu Glasul Fierbintelui - că noi chiar avem un nas special pentru parfum de beton proaspăt, în cazul în care... vă prindeți voi!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.