Sursa poza: ExpressPress

Ei bine, dragi cititori, pregătiți-vă să vă agățați fesul de un colț al stolului de amintiri fotbalistice! În colțul nostru de crâșmă locală, unde cu toții ne credem experți în fotbal, a poposit o poveste legendară, demnă de povestit la câte o colivă aniversară a sportului rege. Se pare că Andrei Vochin, mai ales când se așază pe canapeaua magică de la "Oldies but Goldies", a scos la lumină o frază nemuritoare, rostogolită pe buze de însuși Ilie Balaci.

În mijlocul unui bazar de nostalgiile anilor '80, acolo unde Craiova Maxima era mai mare decât plăcinta competitivă a diviziei, Balaci a rostit o zicală care a făcut înconjurul tribunei și care, la fel ca ciorba acrită prea tare, încă îți gâdilă papilele istorie. "Craiova Maxima s-a născut şi a murit odată cu mine," spunea marele fotbalist, așa cum susține Andrei Vochin, într-un moment de confesiune ce-ar face chiar și cele mai stoice balerine să saltă cu inimile-n palme de emoție.

Vochin, aflat în elementul său ca uleiul pe cartofii prăjiți, dezvăluie că această frază a lui Balaci reflectă nu doar o realitate personală, cât și esența unei generații care a îndrăznit să viseze mai mult decât ieșirea din granițele satului. E ca și cum ar spune că fără el, Craiova Maxima n-ar fi reușit să își găsească locul în panteonul fotbalistic al legendelor. Parol, fraza aceasta sună de parcă Balaci ar fi fost nu doar un om, ci o furtună de talent pe o veche mină de cupru, gata să sape de nebun după gloria lipsă.

Deci, la ceas de seară, când trenurile de nostalgie pufăie molcom prin văi și dealuri, nu putem decât să ne gândim că povestea asta e mai mare decât o simplă rivalitate de stadion. Fără glumă, cum ar spune bunicul meu "vitezist", duhul lui Balaci și al campionatelor de altădată trăiește-n văzduh, în colbul tribunei și-n ecoul fericirii suporterilor. Cum ar veni, "Craiova Maxima" e răstălmăcită-n multe povești de adormit copii... și așa va rămâne, chiar dacă, peste ani, li se va mai îngroșa ironia!