Detalii și Video din București

Detalii și Video din București Sursa poza: ExpressPress

Danemarca U19: Nici măcar mămăliga n-a răbufnit

Ei bine, dragi cititori, avem un nou episod din saga „Copiii pierduți ai fotbalului danez.” Naționala România U19 a distrus, desigur din calea afară de politicos, echipa de tineret a Danemarcei cu 3-0. Cum danezii păreau că au venit mai degrabă să vadă micul Paris decât să joace fotbal, nu e de mirare că finalul dezastrului de la București a dus la niște scene pline de tragico-comedie sportivă.

Ca să fim cinstiți, tinerii noștri au încins horă pe teren, iar cei doi danezi pedepsiți după meci probabil că au regretat că n-au rămas să înfrunte vijelia scandinavă, decât să suporte arșița de sub privirile antrenorului lor, care avea o față de parcă îi lipsise cafeaua de dimineață. Cică, după ce s-au lovit de ciocolata noastră de top (avem și noi vedetele noastre pe teren), ce credeți c-au făcut puștanii în loc să meargă la vestiar și să-și lingă rănile? S-au oprit să admire stadionul „Ghencea”, gândindu-se poate că e un muzeu cultural, nu o arenă sportivă.

Un localnic din public, nea Nicu, expert auto-proclamat în dezastre fotbalistice, a susținut că cei doi danezi au fost pedepsiți printr-o metodă inovatoare, „curs de admirație forțată a arhitecturii românești”, interzisă în 78 de țări, dar perfect acceptabilă la noi. De altfel, s-a zvonit că un antrenor a zis: „Dar ce fațadă frumoasă! Va fi baza echipă pentru ediția viitoare a Jocurilor Statice.”

Practici neconvenționale? Poate. Dar, în cele din urmă, cine are nevoie de cupa Europei când ai amintiri de neuitat din capitala României?

Acum, fiți pe fază, căci pentru danezi play-off-ul va continua în lumea surrealismului. Mirosim deja subiecte noi de cronici în care să ne fie dor de vremurile de demult... când chiar jucau fotbal.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.