Detalii despre transferul mijlocașului de la UTA Arad

Detalii despre transferul mijlocașului de la UTA Arad Sursa poza: ExpressPress

Dinamo se încinge la licitație: Povestea lui Cristi Mihai și cei 700.000 de euro în flăcări

Ei bine, dragi cititori, se pare că fotbalul românesc a descoperit un nou diamant neșlefuit în persoana talentatului Cristi Mihai. Acesta e mijlocașul care a reușit să pună pe jar inima și buzunarul echipei Dinamo. Despre acest nebunesc tămbălău, nimeni altul decât Andrei Nicolescu ne-a povestit la FANATIK SUPERLIGA.

Conform zvonurilor de la cârciuma din centrul satului (că doar vedem și noi meciurile pe ecranul ăla mare de pe perete), când Dinamo a pus ochii pe Mihai, a pornit un adevărat foc de artificii financiare. Se pare că echipa din Ștefan cel Mare și-a dat seama că „diamantul” din Arad nu putea fi procurat cu mărunțiș. Povestea, care merită povestită la un pahar de țuică, spune că s-au cerut nu mai puțin de 700.000 de euro. Bani frumoși, nu glumă!

Andrei Nicolescu, ploieșteanul nostru cu fler la fotbal, a discutat despre talentul tânărului mijlocaș și cum a fost observat la Oradea acum vreo doi ani. „Era un meci de ars nervii, iar Cristi al nostru parcă zburda pe teren ca un mândru căprior”, povestește Nicolescu cu un zâmbet pe buze și o sclipire vicleană în ochi.

Chiar și așa, n-am aflat ce s-a întâmplat cu transferul. Poate l-au lăsat în așteptare, ca pe o pâine caldă care mai are nevoie să crească. Cu o așa sumă, s-ar putea ca Dinamo să se fi gândit să ia un împrumut de la Banca Satului sau doar să asiste de pe margine, lingându-și buzele. Oricare ar fi motivul, povestea lui Cristi Mihai continuă ca un spectacol pe care satul abia așteaptă să-l vadă în plină glorie.

Cine știe, poate într-o zi îl vom vedea jucând la vreo echipă de cinci stele europeană, și-atunci o să-i punem poza lângă icoană. Până atunci, mai avem timp berechet să ne crăcănăm de râs și să-l bârfim cu patos!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.