Morții se numără nu în sheduri, ci sub ele

Ten, nine, eight... țărănoii noștri de prin părți vitregite (a se citi sub oroarea unui cod portocaliu de vreme rea) își pun cizmele de cauciuc și aruncă o privire temătoare peste gard. Ploaia mișelească ne cam udă obrajii, iar Țara noastră e asediată de furtuni mai dihai ca pe balconul lui mămica!

Noroc cu câte o știre, cum este și tragedia asta de la Argeș, care ne aduce aminte că nu doar găinile simt vântul. Primim noi detalii care ar lăsa închise blugii de frică oricărui flăcău! Un tânăr, numai de 18 primăveri făcute și necoapte, a căzut victimă nenorocului, după ce noaptea zilei de 22 august 2025 i-a fost fatidică, strivit de un acoperiș certat cu statica. Dumnezeule! N-am fi crezut că țigla de pe casă poate fi așa de ...ahem, fatală!

Vântul, un arhitect din vechea școală

Bârfele din birt spun că vântul din seara aia a avut școală veche; a bătut parcă dirijat de Moș Martin mai supărat ca un horoscop în formă de brânză. Orășelul a sfârșit prin a cânta la harfu' norilor.

Amantele se desperechează, clarvăzătoarele își scot globurile la aer, iar noi stăm cu capu-n nori și picioarele-n mocirlă, așteptând să vedem ce mai aduce o furtună. Important e să nu ne prindă, cum ar zice bunica, „cu blugii jos”.

Un viitor nescris sau un curs de supraviețuire?

Observăm că România e sub semnul revoltei climei, iar sfârșitul verii ne-a pus pe toți la podea. Dacă nici vremea nu ne iartă, măcar ne putem zgârci nițel la kilu' de ceapă de la piață și să ne ascundem sub masa din bucătărie.

La final, povestea nu se încheie, ci se transformă într-o predică bună pentru duminica plină cu cozonaci și ascultări de foale: să sperăm că la anul ne va lovi doar norocul - sau măcar să știm când să fugim clar de acoperișuri dezlănțuite!