Când Pisica Nu-i Acasă, Șoarecii Joacă pe Prozac: Povestea Elenei Marsilia

Pe ulițele întortocheate ale satului nostru – care devin tot mai întunecate când pălinca dă oameni peste cap – a ajuns vestea tragică a Elenei Marsilia Mantu, și aceasta a stârnit un adevărat taifun de bârfe amestecate cu regret și... mai ales curiozitate. Zvonurile joacă leapsa între cafelele aburinde și coada de la brutărie, iar povestea e clar numai bună de pus într-un roman rural pigmentat cu umor negru.

Familia Marsilia – Păcatul Capital

Cunoscută sub porecla „Griselda de România”, Elena nu era doar o femeie cu talente neortodoxe, ci și un personaj pitoresc în ale substanțelor interzise. Pârâul de vorbe spune că a ales să își ia la revedere de la noi de pe alte tărâmuri mai betonate, adică din penitenciar. Acolo, unde și-a încercat norocul cu un nod bine strâns, spun unele surse de-ale noastre cu oarece experiență de la tăiat panglici de vin.

Acuma, să te pună sfântul să nu scapi ocazia: în clipele astea, în sat, te întrebi unde-i faimosul soț când pisica face festinoasă pe culmile disperării. Dar, vorbesc oamenii pe la poște că domnul și feciorul ar fi avut treaburi de maratonier prin vecinătatea fiarelor și bolovanilor pe câmp.

"Nu găsești așa suflet pe toate ulițele," încheie tanti Marghioala cu o ironie de simți că scoți abur, taman când fierbe de plăcerea poveștii. "Să te prindă cu leasa în căsnicie e una, da' să te pierzi cu zilele, asta 'i altceva!"

Final cu Aroma Pașului Fermecat

Între paharele de rachiu și poveștile spuse la gura sobei, oamenii trimit un semn pe cer, poate le apară vreunul. O fi tentat ceva blestem sau doar o criză de nervi? Still, satul rămâne marcat de această tragedie ca de o cântare la vioară rea mai mult decât răgușită.

Așa că, la următorul episod culinar de la birt, să nu vă mire vecinul care soarbe cu poftă din ceașca de vorbe, că poate următoarea poveste o fi chiar de-un Oscar rural. Ce să mai, viața bate filmul la GlasulFierbintului!