Descoperă numele surpriză de pe tricoul fiului patronului giuleștean!

Descoperă numele surpriză de pe tricoul fiului patronului giuleștean! Sursa poza: ExpressPress

Cine-ar fi crezut că tricoloarea rapidistă vine la pachet cu nume fancy și figuri de stil?

Cu mare fast și fler fotbalistic, Andrei Șucu s-a lansat în arenă sub culorile Rapidului, ca orice fiu al unui patron cu potențial. Pe gazonul verde, acolo unde se scriu poveștile, tânărul nostru a reușit marea surpriză înainte să atingă mingea: numele de pe tricou a fost, cum să zic, "neobișnuit". Toată tribuna fremăta de curiozitate și bârfele curgeau mai repede ca niște musturi la festivalul vinului.

Zice-se că juniorul ar fi ales să-și treacă altceva pe spate, dar până la urmă, un jucător bine antrenat nu se definește doar printr-un nume ciudat pe țol. Ah, dar ce nume, și ce țol! De la lojă la galerie, fiecare își dădea cu părerea despre cum, dom’le, fata primarului, verișoara căruia e căsătorită cu un coleg de școală al lui Andrei, a auzit că-i de fapt o alegere cu multe inuendo-uri.

Ce treabă muzicală-i mai e dat să ducă, te întrebi?

Da, mulți amatori de mizilic sportiv s-au încruntat puțin când au citit "Șuca" pe tricou. Povestea spune că ar fi o combinație savantă dintre ironia subțire și umorul fin de Giulești, un soi de catran pus pe jarul vestiarului ca să strice așteptările. "Băi, e același băiat de fiecare dată, numele doar se schimbă," râde nea Vasile din galerie care a văzut vreo 50 de debuturi până la Andrei Șucu.

La final de meci, cu chibzuință și-un zâmbet pe buze, suporterii s-au împrăștiat pe la trotuarele pline de povești nemuritoare, așteptând cu suspans următorul episod din saga rapidistă. Așadar, să vină și mai multe "numire" din astea, că doar micile mistere țin viața interesantă și stadionul în picioare! Așa că rămâneți pe aproape, că bârfa abia începe să se încălzească, iar la Giulești, zvonurile sunt mai rapide ca Rapidul însuși.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.