Sursa poza: AgerPress

„Mumii pentru Toată Lumea”: Cum să Transformi Mumificarea în Spectacol și Afaceri

Dacă nu ai văzut decât mumii în filme și pe la cinema, gândește-te la cei care altădată le foloseau nu doar pentru artă și comerț, ci și în știință și ca distracție de weekend. Crezi că exagerez? Să te văd când îți dăm pe mână baticul Tutankamonului să-ți ștergi aburul de pe geamul de la mașină. În secolul XIX, când Egiptomania făcea ravagii prin Europa, iar americanii bogați se întorceau din Egipt cu antic de braț, dacă nu aveai o mumie decorativă pe șemineu, erai clar rămas în urmă.

Mumii de uz casnic și sănătate după ureche

Pe vremuri, oamenii nu se temeau să guste din „leacuri”... alternative, să zicem. Pliniu cel Bătrân avea încredere în bitumul egiptean pentru diverse afecțiuni, dar treburi terapeutice cu pulbere de mumie? Era la modă în multe case ale înaltei societăți europene. Regele Franţei, Francis I, era un mare fan. La fel și Francis Bacon. Turistul de azi își ia ibuprofen, lordul de atunci își lua doza de antic puverizat.

Mumia: Atracția principală la petreceri și în arta clasică

Mumia bună se desfășoară acasă în sufragerie – mod de distracție încercat și aprobat de prietenii aristocrației britanice. Giovani Belzoni, colector de artefacte și showman de lux, a instituit obiceiul. Dacă publicul se plictisea la circ, hai cu toții la dezvelire de mumii! Și, da, arta cere sacrificii: „Mummy Brown”, un pigment adorat de prerafaeliți, cine mai știe azi câte mumii s-au sacrificat pentru câteva tușe de penel?

Comerț și reciclare marca Egiptul la mall-ul victorian

Ai idee cât de popular era atunci să ai un craniu de mumie pe comoda din hol? Un titirez și un bilet cu „Autentic din Egipt” și gata – ai un suvenir. Dacă vreun scriitor prost inspirat, gen Gustave Flaubert, se hotăra să pună piciorul pe birou – al unei momii, desigur – nimeni nu comenta. Ba, chiar, se bănuiește că hârtia americană de odinioară conținea urme de mumii. Nu râde, hârtia reciclată n-a fost niciodată aşa... originală.

Chimia dintre mumii și dezvoltarea agriculturii englezești

Cândva, pisicile mumificate, dragele de ele, ajungeau hrănite în lanuri englezești ca îngrășământ. O companie britanică a adunat 180.000 de exemplare, cu greutatea totală de 19 tone. Cei de la muzeul britanic au și acum expuse macabrele rămășițe – un amănunt care ni se pare mai degrabă o glumă proastă decât un act de prezervare.

Așadar, momentele memorabile nu lipsesc în istoria fascinației pentru mumii. Poate că nu se mai fac dineuri cu dezveliri, dar curiozitatea rămâne. Ah, vremea când puteai să te lauzi cu arsul unui rege la un chiromant de duminică... Ce zici să ne întoarcem puțin la Egipt, să vedem dacă ne mai dă cineva un bilet de întoarcere cu mumiile la pachet?