Sursa poza: ExpressPress

Când baldachinul naționalei cade: Antrenorul U21 demisionează între doi uluci de gard

Ei bine, dragi săteni, nimic nu e sigur în viață, doar taxele și... jocul slab al echipei de fotbal. Legenda spune că a fost o vreme în care antrenorul echipei naționale de tineret era văzut călare pe un cal alb, dar uite că, după 15 ani de rugăciuni și un Euro U21 2025 jucat mai ceva ca la „Bâlciul Fără-Lumină”, omul nostru și-a luat pălăria și a plecat.

Doamna Aurica zicea la birt că echipa noastră arată ca o fântână cu apă secată: „Auzi, firar! Dacă lovești mingea, măcar să ajungă până-n capătul curții, nu să se oprească la primul câine de pe margine.” Iar dom' profesor de istorie își amintea cum selecționerul nostru a început bine, acum mulți ani, „când încă se purta moda cu pantaloni evazați și plete în vânt, iar noi speram la gloria europeană”, spunea el cu o lacrimă în colțul ochiului, sau poate era de la ceapa de pe masă.

Pe de altă parte, nu sărim cu capul la cutremur: domnu' primar spune că e bine, c-așa-i viața, cu suişuri şi coborâşuri, exact ca drumul forestier spre poiană. Și poate că e mai sănătos să-și clădească armonia de acasă, căsătorindu-se cu fotoliul din sufragerie, decât să caute talente noi pe toate bălțile din țară.

Ah, dar ce mai cârcotim aici când, precis, sub clar de lună, s-auzim răsuflând: “Să vezi că lasă fotbalul și trece la sah!” Cu speranța că următoarea veste o să fie cum că naționala e cu un pas mai aproape de-o finală (sau măcar și-a găsit mingea pierdută prin pădure), ne luăm la revedere din acest tărăboi. La bună pălăvrăgeală data viitoare!