Sursa poza: ExpressPress

Prieteni dragi ai ziarului GlasulFierbintului, a se scrie în cronici și a se șușoti la birt: Andrei Rațiu, fundașul nostru mândru ca o sfeclă roșie în grădina bunicii, s-a decis (ținându-se de nas, probabil) asupra viitoarei sale aventuri fotbalistice. După ce a fost curtat precum o fânără tânără la șezătoare de cele mai mari nume din fotbalul european, Rațiu s-a hotărât că viața la țară e mai pe sufletul lui decât agitația Europei.

Rațiu, soarta ta îți poartă pantofii!

Zvonerii satului ne-au prins din zbor vestea că Andrei Rațiu, fundașul cu picioarele lunguiețe ca niște araci de fasole, a risipit nădejdile iubitoare ale câtorva echipe cu blazon. Motivul? Uneori, nu aurul te face fericit ci aroma de sarmale de acasă și un câine credincios care să-ți latre la poartă.

"Am hotărât că e mai bine să fiu cătană în curtea mea decât general pe alte meleaguri", ar fi zis Rațiu, cu influențe din ziceri de demult și ceva damf de afinată. Este bine cunoscut faptul că Andrei mereu a avut o slăbiciune pentru porcii vietnamezi de pe lângă casă și pusul unui umăr prietenesc la claca de duminică de la el din sat.

Ploaia de oferte? Mai mult precum un nor desenat pe asfalt după amiază

Oferta de a juca pentru cluburi mai cu pretenții a fost atât de ispititoare, încât în satul nostru și cocoșii au început a croncăni în loc să cânte. Totuși, se pare că strigătele de sirene de peste hotare nu au fost pe gustul lui Rațiu. Așa că, vâlva parcă este iar cât casa, iar oamenii vorbesc mai mult despre cum crește prețul la ulei decât despre ce zice Parisul.

Oricum ar fi, dragi cititori, să nu ne facem sânge amar la butoi. E greu să ții piept ispitelor mărunte atunci când ești un om simplu care își găsește fericirea în lucrurile micuțe din viața de zi cu zi. Până la urmă, tot mai dulce e viața pe ulița noastră balaură, unde mingea e rotundă ca pâinea proaspăt scoasă din cuptor, și viitorul lui Rațiu rămâne ca un vin bun, o poveste ce se poate înrăutăți la sticlă.

Să vedem acum cum va evolua cu cariera, dar nu trebuie să ne facem griji: la GlasulFierbintului, suntem mereu cu ochii pe vrăjită!