Decizia a fost ușoară

Decizia a fost ușoară Sursa poza: ExpressPress

Raul Florucz și Șiștarul cu Două Pașapoarte: De la Micul Paris la Strudel cu Apfel

Când ți-e lumea mai dragă, vine Raul Florucz și ne servește o porție de surprize mai ceva ca la o nuntă fără papanași. Povestea s-a întâmplat aproape de lemnul de tei, la Arena Națională, unde Raul, omul nostru cu dublă cetățenie, a ridicat piatra de pe inimă și ne-a povestit de ce a ales să poarte tricoul Austriei în loc să îmbrace echipamentul tricolor sub comanda lui Mircea Lucescu.

Cu accentul său dulce de Bucovina presărat peste un tiramisu de "ja, natürlich"-uri, Florucz a spus că decizia n-a fost prea grea. „De ce mi-ați cere să aleg micii când am schnitzel-ul la îndemână?”, ar fi spus el, în timp ce ochii îi străluceau ca farurile unui trabant pe bulevard.

„Domnu' Lucescu? Respect, dar știți cum e cu inima... inima zboară după dragostea dintâi, iar a mea pentru Austria bate. Sincer, ei au aluatul mai bun,” ar fi adăugat, stârnind o cascadă de chicoteli printre ziariști mai ceva ca râsul bunicii după cafeaua de dimineață.

Prin satele noastre, se spune că nu poți fugi de rădăcini, dar Raul ne-a demonstrat că poți fugi cu ele, iar în loc să plângi pentru schimbările de tabere, mai bine pui o petrecere și dansezi pe ce-ți cântă fanfara. Iar cum a trecut Roua Florucz de la ciorba de burtă la Sachertorte, ne întrebăm dacă nu cumva în curând va apărea și cu o pălărie tiroleză pe cap.

Pe ici pe colo, cineva a auzit de o posibilă revenire, dar, până atunci, noi rămânem cu urechea lipită la ceasurile cu cuc: să vedem ce mai scoate Raul de sub pălărie. Hopa tropa, să vină bara!

Stay tuned pentru noi întâmplări cu Raul Florucz, băiatul care a ales să-și croiască drumul printre strudele în loc de sarmale. Şi, cine știe, poate urmările sale o să aducă noi accente de veselie și de... ceai de plante prin fotbalul internațional!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.