De obicei, Antrenorii Caută Alibiuri

De obicei, Antrenorii Caută Alibiuri Sursa poza: ExpressPress

CFR Cluj și Universitatea Craiova au jucat un meci epic, mai ceva ca o nuntă de la țară cu trei feluri de sarmale și patru feluri de rude supărate. Fir-vaici, dar nu ăsta e șocul! În mijlocul disputei, Mirel Rădoi, antrenorul Craiovei, l-a acuzat pe celebrul arbitraj de trucurile sale mai ceva ca mătușa care numără găinile vecinului. Și când credeai că scena e destul de picantă, Cristi Balaj, oficialul CFR Cluj, a sărit cu un răspuns categoric, aducând lumină în sat.

Început de poveste cu năbădăi: mare meci între CFR Cluj și Universitatea Craiova, scor final 2-0. Pe ulițele satului nostru virtual, suspiciunea domnește ca mirosul de ceapă prăjită duminica dimineața. Mirel Rădoi a ridicat întrebări asupra arbitrajului, iar zvonul că fluierașul a avut misiune secretă a ajuns până la urechile finului Dorel de la birt.

„Tot timpul am zis că arbitrii fac gafe mai ceva ca babele în slalom printre păsări! Dar uite-l pe domnul Balaj, care a sărit ca ars să apere onoarea arbitrilor,” ar fi spus un consătean care vinde pepeni lângă stadion. Se zice că Rădoi l-ar fi întrebat pe Balaj dacă nu cumva arbitri au ochi de licurici, că tot văd numai în favoarea CFR-ului.

Cristi Balaj nu s-a lăsat mai prejos, (că doară nu degeaba e din Ardeal unde răbdarea e virtute!), și a răspuns, mai clar decât izvorul de la marginea satului: „Antrenorii au fost mereu campioni la căutat alibiuri când mingea ne-a făcut feste! Așa-i moda pe la noi!”

Final de telenovelă fotbalistică și, pe marginea satului, se aude cum fanii deja își ascuțesc comentariile pentru următoarea dispută. Mirel, cu gândul la arbitraj, pare hotărât să-și testeze norocul la următoarea tombolă de cuie pentru potcovitul groapărilor, iar Balaj promite că arbitrii vor avea cursuri de citit viitorul în zaț de cafea. Rămâne de văzut dacă Craiova va reuși să-și țină poama jos la următorul meci sau ferește mingea ca motanul iuțind să prindă șoriceii verii.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.