De la mândrie la umilință, un drum foarte scurt

De la mândrie la umilință, un drum foarte scurt Sursa poza: ExpressPress

FCSB și Arta de a Nu Respecta Adversarul: De la "Umil" la "Umilit" în trei pași

Hei, dragii mei iubitori de fotbal și, bineînțeles, de psihodrame sportive! Dacă ar învăța FCSB vreo lecție din bătălia fotbalistică cu Shkendija, aceasta ar fi cum să transforme aroganța într-o „salată de înfrângeri”. Așa cum spune și Andrei Vochin, dânsul specialist în descusut înfrângerile din fotbalul românesc, campioana noastră a reușit performanța tristă de a bea paharul amar al eliminării din Champions League. Motivul? Simplu: lipsa totală de respect față de adversar. Poate că li s-au stricat ochelarii de soare și nu i-au văzut venind, cine știe!

Departe de a fi o simplă întâmplare, eliminarea cu 3-1 la general a fost un veritabil spectacol de cum să subestimezi un oponent și să fii răsplătit cu un bilet de întoarcere acasă. „E un drum scurt de la a fi umil la a fi umilit”, a comentat Vochin, lăsând să se subînțeleagă cât de dramatic poate sa fie fotbalul românesc, exact ca ziua de post când rația de rachiu dispare prea repede.

Narațiunea nu scapă de colorat cu citate pseudo-autentice, că doar așa își poate spune satul cuvântul. „Când te crezi mândru, orgolios și îți lași șapca acasă, uite ce pățești”, ar fi spus nenea Costel din tribune, fluturând cheile de la Dacia lui, ca să aducă noroc.

În concluzie, dragii mei cititori de „zvonuri” fotbalistice, poate că FCSB trebuie să-și ia notițe la capitolul modestie, poate o să găsească și o fărâmă de respect pentru următorii adversari. Că dacă nu, așteptăm cu drag să ne mai punem pofta-n cui (și rachiul în pahare), la următorul meci de antrenament pentru un nou scenariu din gama telenovelelor fotbalistice. Rămâne de văzut dacă lecția asta o să lase o impresie de durată sau o să fie amintită doar cât să umple o carafă de must pe timp de toamnă.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.