De ce Hakim Abdallah a părăsit Dinamo? Nevoia de atenție și abordarea prea profesională a lui Kopic

De ce Hakim Abdallah a părăsit Dinamo? Nevoia de atenție și abordarea prea profesională a lui Kopic Sursa poza: ExpressPress

Dinamo Despărțirea: De la Abdallah cu Dor – Fotbalul Are Inimă, Dar Suferă și Ea!

Iată, dragii mei, cum stăm cu fotbalul! Hakim Abdallah, cel care sărea peste apărările adversarilor la Dinamo ca o capră sătească peste garduri, a hotărât să înfrunzească pe alte câmpuri verde-crimson: UTA. Ei bine, noi gospodari ai gazetei noastre avem și explicațiile din culisele acestei plecări. Și oh, ce plecare teatrală a fost!

Din miezul fierbinte al conferinței de presă, Andrei Nicolescu, cu flerul său de emițător de zvonuri oficiale, a dezlegat nodul tâmplelor curioase: „Abdallah a avut nevoie de mai multă atenție. Era ca un cocoș beatrice între puii de găină”, a spus Nicolescu. Nu zic că bietul Hakim nu era îndeajuns de fotbalist, dar cică și-ar fi dorit să fie mângâiat mai des pe creștet. Din fericire, UTA i-a făcut o ofertă care „nu-l putea refuza”, mai ales că i s-a promis o coregrafie personalizată la fiecare gol marcat.

Se pare că fostul antrenor de la Dinamo, Kopic, l-a tratat pe Abdallah cu o răceală demnă de o plimbare prin decembrie fără căciulă. „Prea profesionist” i s-a părut lui Hakim, care voia mai degrabă o prietenie cu tehnicianul decât o simplă colaborare rece ca un poligon înghețat. Dar, vorba ceea, fiecare cu mica lui dramă la locu-i pe stadion.

Așa că, dragi cititori, să aranjăm terciul cumva mai frumos pe farfuria bârfe în această iarnă: păzea căldările de vin fiert, că sigur vine Nicolescu să-și încălzească și el bietul suflet cu prea multe povești la gura sobei! Până atunci, rămâne de văzut dacă Abdallah va înflori la UTA - să știi, Hakim, ne-am pus oalele pe tine!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.