"Saga Elisabetei Griselda de România: De la Pățanii în Tabloid la Poveste Tragică"

Nea Vasile Gospodar Femeie de Premieră: Pe ulițele satului nu se mai vorbește despre altceva: Elena Marsilia Mantu, femeia care și-a câștigat reputația de "Griselda de România", s-a dus înainte de vreme, chiar când își putea recâștiga libertatea. Tare-s sprintene limbile prin cătun, dar hai să vedem despre ce e vorba de fapt.

Înainte să te gândești la vreo verișoară de-a Shakespeare-ului, trebuie să știi că Marsilia nu era o figură ieșită din basme, ci contesele noastre locale au făcut-o vedetă a știrilor de la crâșmă. Unde dai și unde crapă? Cică a fost prinsă cu mâța-n sac, dar nu la furat de găini, ci cu ceva afaceri de-ți ține răsuflarea, demne de Agatha Christie. Evident, vorbim de o tipică poveste la gura sobei, condimentată bine cu exagerări.

"O poveste demnă de Pravăț"

Cu un scenariu de telenovelă de seară, legendele satului ne spun că Elena, înainte să fie "de România", își trăia zilele pe la hanul popii, disecând bârfe și părând mereu pasă pe stânga când viața îi întorcea lovituri. „Nu-mi stă-n fire să judec, dar parcă nici în cornul porcului nu-ți vine să uiți”, ne spune băbuța Nuța, care e cu mai mulți ani decât firfiricii babei Marioara de la Țarini.

De-ți vine să râzi sau să plângi, povestea Elenei și-a găsit un epilog mai anapoda decât spera multă lume. Vestea că și-a luat tălpășița chiar înainte de termen a venit ca lovitura de la finalul unui cântec trist. Ce-i drept, satul e încă descumpănit, iar la birt doar se zvonește: „Nu mai apucă să treacă pe la Moși”, cum zice nea Gheorghe Starețu', glumind amar cu puhă de tutun în dinți.

„Na, că tot n-am aflat ce avea-n tolbă!”

Speculațiile aruncă cu năbădăi, tentându-ne să credem că fiul Elenei avea și el vreo boacănă pe cap (sau pe uliță). Dar detaliile sunt acoperite de un mister cât casa popii, iar noi suntem în priză să urmărim firul poveștilor, să nu scăpăm niciun iotî. Până la urmă, poate o fi avut și Griselda noastră câteva file lăsate neatinse...

Rămâne de văzut cum se așează lucrurile, dar un lucru e sigur: bârfele nu se termină niciodată aici la noi, căci vorba veche - unde-s trei români, hop și o taină din humă!