De ce FRF interzice prezența simultană a lui Crețu și Radunovic?

De ce FRF interzice prezența simultană a lui Crețu și Radunovic? Sursa poza: ExpressPress

Mihai Stoica, Gata să Dea în Clocot la Meciul FCSB – CFR Cluj: „Crețu și Radunovic, Victimele FRF!”

Ei, dragii mei cititori fierbintești, se pare că Mihai Stoica, nelipsitul dirigător care are mai multe vorbe decât alții goluri, și-a pierdut busola nervilor înainte de confruntarea FCSB – CFR Cluj din Supercupa României. Și nu, nu e vorba de vreo eclipsă care sa-i tulbure feng shui-ul, ci o decizie de neînțeles care l-a pus pe jar: Valentin Crețu și Risto Radunovic nu pot împărți iarba verde de acasă în același timp! Motivul? Ei bine, se pare că FRF a zis „nu se poate, domnule!”

Într-un colț al satului nostru, Stoica, vizibil deranjat de situație, a fiert și a clocotit ca o ceașcă de ceai uitată pe foc, reclamând cum doar el știe să facă. „Cum așa? Crețu e talentat, Radunovic e priceput – împreună ar fi ca sarmalele și smântâna!” a răbufnit el. Familia FCSB-iștilor nu poate pricepe acest ghiveci al regulamentelor, ba chiar, pe la colțuri, se aude că Stoica ar fi întrebat dacă nu cumva e vorba de o glumă proastă.

Chiar și tanti Maria de la colțul de stradă, cunoscută pentru perspicacitatea ei la bârfe, a răspuns retoric „Cine știe ce dumbravăn de regulament au mai scos?” pentru că, să fim sinceri, câți fotbaliști sunt prea mulți pe teren? Oricum ar fi, e clar că duelul se lasă cu un colț de pâine amar când discuția e casnică și senzațională.

Deci, dragi satirici, țineți-vă tare pe scaune, căci dezbaterile pe tema acesta par să strige de o pagină nouă a telenovelei balcanice fotbalistice. Și dacă a fi sau a nu fi e întrebarea când vine vorba de Hamlet, în fotbal, de acum încolo ne întrebăm: va reuși Stoica să găsească o soluție, sau ne vom alege cu un „televizor spart”? Rămâneți aproape pentru noi bătăi de tobe în poiana sportului nostru drag!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.