Sursa poza: ExpressPress

„Salvatorul Din Research”: Un Junior Pătruns De Nostalgia Progresului Bagă Mâna În Buzunar

Bine v-am regăsit, dragi cititori, la telenovela săptămânii aici, în GlasulFierbintului! De data asta avem un erou în carne și oase, Daniel Stoian, alias „Juniorul Cu Sacrificiu”, care a decis că povestea Progresului nu trebuie să rămână doar un titlu în arhivele fotbalului românesc, ci să fie prețuită ca un bun de neprețuit. Dar haideți să vedem cum reușește Danny al nostru să întoarcă istoria cu o ofertă ce conține mai mult curaj decât banii propriu-ziși!

Un Băiat Și-A Deschis Buzunarul

Daniel Stoian, fost junior al gloriosului Progresul – o echipă care a făcut cât de cât valuri pe bilanțurile fotbalistice – a pus la bătaie 2.000 de euro plus TVA, dea Domnul să aibă și chitanță, pentru a achiziționa brandul FC Progresul București. Ca un veritabil cuceritor al mărcilor, a făcut și o promisiune suculentă: că va ceda totuși această comoară fără pretenții materiale actualului club Progresul Spartac. Da-l-ar marketingul prin cluburi!

„E un pic de sacrificiu”

Domnul Stoian a declarat că "m-am împrumutat de bani!" dar, ținând cont de istoric, este un împrumut ce își va primi rata ușor, sperăm pe aceeași cale regescă prin care i-a venit ideea. Acesta a mai spus că gestul său e o investiție sentimentală; cu alte cuvinte, ne întreabă și pe noi, n-ai face același lucru pentru o dragoste din copilărie? Până la urmă, marca Progresul e ca o prima dragoste, la fel de dulce și... veșnic problematică.

„Visul marca Rohatin vine acasă”

Nu-i prima dată când un Progresist mic reușește să-și pună pecetea pe ceva mare, așa că în sătucul nostru – și probabil și pe la oraș – treaba asta va deveni poveste de spus nepoților. „Am vrut să fac un bine, să scriem un final fericit", adaugă Daniel, privindu-și probabil portofelul care, după cum merg lucrurile, va cedea mai rău decât apărarea Progresului sub presiune.

Așadar, dragi cititori, se pare că avem un erou local și ne'ar plăcea să-l vedem că-și încasează dividendele emoționale și nu doar emoțiile colecționarulo-suferind. Să deschidem șampania (sau măcar mămăliga), și să ne bucurăm de încă o filă pasională din cartea de istorie a fotbalului românesc! Că altceva ce mai este istoria dacă nu niște folclor pretențios?

Să luați aminte! Nu va trece mult până când o altă marcă istorică, poate chiar a sălii de sport comunale, își va găsi salvatorul! Poate chiar un alt junior, cine știe...

Până data viitoare, țineți prafurile la distanță și circulați zâmbind!