Explozie în Rahova: "S-a dus și visul Mirelei... chinuim cu tacâmurile, dar nu mâncăm"

Rahova – centrul nefericirii și al bombelor de cotidian

Explozia care a pus Rahova pe hartă – nu că n-ar fi fost deja în gura lumii – a făcut scrum nu doar un bloc, ci și planurile tineri Mirela Stanciu și ale familiei ei, din care mai rămâne de mângâiat doar amintirea și... o garnitură de suferință.

Cu Mirela la doar 24 de aniși cu pruncul ei nenăscut, să primești așa „cadou” de la destin e ca și cum te-ai duce la stână și ai găsi lupul dând cu oi și méléuri în colți. Tocmai când așteptau primele zâmbete la Ecograful din Rahova, un boom următor i-a trimis la loc de alinare. "Subit și scurt, dar cu inimile grele de durere, zicem "adio", plânge inima localnicilor cu tot cu operă compusă de disperată.

Rahova care geme de tare cât o țâpamâie lângă Casa Poporului

Nu doar familia Stanciu-i în necaz, ci și blocul obosit din Rahova. Pline de compasiune și de promisiuni nescrise ca moștenirile de la străbunici, sătenii își fac cruce și organizează strângeri de fonduri pentru ce-a mai rămas din clanul Stanciu, fratele Mirelei întinzând mâini de ajutor, că deh, cu tacâmuri o rupem, dar masa e goală.

Un sătean, poate mai inspirat dar la fel de bântuit: "Parcă am mânca ardei umpluți, dar cu respirație de aerisit ață gâtuită!"

Indiferent de șanse, de ploi sau vânt, Rahova-i drecuită cu onor, poveștile graselor ciori stând pe cabluri de mândrie pierdută devenind cronica fiecărei zile.

Urmează explozia de... surprize!

Și cum zice și un ardelean plecat la munca câmpului: "Bine că mai avem o casă pe piatră, doar macaroanele sunt altceva. Și-apoi, poate-altceva azi nu contează, până și lupul dă-i croșa că nu ajunge decât sprijinit." Miros de țoi și de vorbe mari se mai simte! Stai pe frecvența lui Firicel că poate mâine s-o lăsa o altă anecdotă-n gura satului.