Sursa poza: ExpressPress

Negocierile pentru formarea unui nou guvern în România se află într-o fază incertă, în condițiile în care nicio formațiune politică nu a reușit să asigure majoritatea parlamentară necesară pentru învestirea Cabinetului. În acest context tensionat, fostul președinte Traian Băsescu atrage atenția asupra unei vulnerabilități importante din cadrul Constituției țării: în situația în care Parlamentul respinge două propuneri consecutive de guvern, nu există un termen clar pentru reluarea votului, iar președintele are puterea, dar nu și obligația, de a dizolva legislativul.

Instrumentele constituționale la dispoziția președintelui

Augustin Zegrean, fost președinte al Curții Constituționale, explică faptul că șeful statului dispune de mijloacele legale pentru a debloca situația și a forța Parlamentul să își asume o decizie. Conform Constituției, dacă în 60 de zile de la prima tentativă de învestitură Parlamentul respinge două propuneri de guvern, președintele poate cere dizolvarea acestuia. Însă această procedură poate fi demarată doar după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare.

Zegrean susține că problema nu este în Constituție, ci în faptul că președintele nu utilizează pe deplin acest arsenal constituțional. În opinia sa, cel mai eficient ”stimulent” cetățean pentru Parlament ar fi simpla inițiere a consultărilor pentru dizolvarea legislativului, ceea ce ar presa deputații și senatorii să voteze guvernul.

„Cele 60 de zile sunt prevăzute clar în Constituție. Dacă Parlamentul respinge prima propunere, o poate respinge și pe a doua, dar nu există spațiu de întârziere. Totul trebuie clarificat în termenul stabilit. Eventualele tertipuri sunt posibile doar pentru că președintele permite asta. Dacă demarează consultările pentru dizolvarea Parlamentului, parlamentarii se vor grăbi să voteze. Nu este adevărat că președintele nu are putere constituțională. Din contră, are uneori chiar prea multă, însă nu toți știu sau vor să o folosească. De exemplu, actualul președinte nu a făcut-o vreodată.” – Augustin Zegrean

Precedentul din 2009 și pericolul tergiversărilor

Traian Băsescu evocă experiența de acum mai bine de un deceniu pentru a ilustra cum Parlamentul poate bloca procedura de învestire a unui nou guvern. În 2009, după ce un guvern a căzut prin moțiune de cenzură, Parlamentul nu a introdus pe ordinea de zi discuția privind învestirea următorului Cabinet, iar din cauza finalului mandatului prezidențial, mecanismul de dizolvare nu a mai putut fi aplicat (deoarece Constituția interzice dizolvarea în ultimele șase luni de mandat ale președintelui).

„Parlamentul a ignorat să dezbată propunerea pentru cel de-al doilea guvern timp de trei luni. Dacă se tolerează această situație, poate dura doi ani de zile. Dacă primul guvern cade, al doilea nici măcar nu va mai fi dezbătut pentru că nu există sancțiuni clare sau termene obligatorii în Constituție care să oblige Parlamentul să discute lista și programul guvernului. Astfel, țara rămâne fără un guvern legitim, în condiții de incertitudine politică.” – Traian Băsescu, într-un interviu pentru B1TV

Mai mult, Constituția interzice dizolvarea Parlamentului în stări de urgență sau excepție, o situație aplicată în 2020, când guvernul minoritar condus de Ludovic Orban a gestionat începutul pandemiei COVID-19, fiind învestit prin procedură de urgență.

Riscul blocajelor prelungite și responsabilitatea președintelui

Augustin Zegrean avertizează că actuala reglementare constituțională poate genera blocaje politice prelungite dacă președintele refuză să-și asume rolul de garant al funcționării instituțiilor.

„În situația actuală, responsabilitatea va reveni președintelui Nicușor Dan. Dacă prima propunere de guvern este respinsă, șeful statului trebuie să acționeze și să utilizeze procedurile constituționale pentru a debloca situația. La fel s-a întâmplat în 2009, când președintele a putut declanșa dizolvarea Parlamentului, deși contextul era diferit. Parlamentarii nu pot crede că pot amâna la nesfârșit. Dacă aleg să joace „meciul” la nesfârșit, să stea acolo cei patru ani fără să rezolve nimic. Alegerile anticipate cu siguranță ar schimba lucrurile, însă președintele trebuie să inițieze procedura.” – Augustin Zegrean

Fostul președinte al CCR subliniază că, deși exemplul din 2009 este deseori invocat ca un precedent negativ, atunci contextul era unul excepțional, iar acum situația poate fi gestionată diferit dacă președintele utilizează toate instrumentele pe care le are la dispoziție.

În concluzie, deblocarea procesului de formare a noului guvern depinde într-o mare măsură de asumarea responsabilității politice și instituționale a președintelui României. Constituția îi oferă puterea de a forța Parlamentul să-și îndeplinească obligațiile, iar evitarea sau amânarea folosirii acestor prerogative poate conduce la o instabilitate politică prelungită, cu impact negativ asupra guvernării și funcționării statului. România se află, așadar, într-un moment în care jocurile politice trebuie să cedeze locul responsabilității și aplicării stricte a legii fundamentale.