Cum l-a Convins Adrian Păunescu pe Gică Hagi să-și Reia Locul la Națională Contra Ungariei

Cum l-a Convins Adrian Păunescu pe Gică Hagi să-și Reia Locul la Națională Contra Ungariei Sursa poza: ExpressPress

Păunescu, Poetul care alintă și fotbaliștii: Cum l-a întors cu versuri pe Hagi la Națională

Stimați cititori, să vă spunem cum ne mai fierbe sângele în arterele gazetărești! Se face că pe la începuturile anilor mai vechi, cel necunoscut inventator de simțiri profund lacrimogene, maestrul Adrian Păunescu, a scos din traista sa cu rimă o poezie atât de frumos încâlcită încât și marile valuri ale fotbalului s-au oprit să asculte. Și în fruntea oratoriei de pe gazon, nimeni altul decât Gică Hagi, briliantul național, care se retrăsese să facă foarfeca și la mijlocul mesei din bucătărie.

În bătătura satului fotbalistic, vestea că Hagi al nostru a juruit să lase iarba câmpului și să calce pe iarbă de stadion pentru un meci de seamă cu Ungaria, s-a dus precum uliul după găina mai atentă. Și cine dacă nu Păunescu să-i fi șoptit la ureche versuri ce dibuiesc până și inima ascunsă în protapul de sub șorț.

Se zice, după cum mai spune și vecinul Sile care știe cine a fiert ciorba și în ce oală, că Andrei Vochin a descifrat vrăjitoria verbală a lui Păunescu. "Pentru steaua națională, poezia e cutia magică unde cuvintele dansează până ne întorc la sânul patriei sau fotbalului," ar comenta și baba Floarea care crede că știe și cum face plopul pere.

După toate acestea, va juca Hagi mai ceva ca Zburătorul de Bârzava sau va zbura vreo altă poezie să ne modifice aliniamentul planetelor? Cum îi știm pe ei, pe toți, de povestea cu versurile lacrimogene, poate că la următorul meci vom vedea un întreg recital poetic pe stadion. Ori să ne ținem de glumă sau poate o face Maestrul din nou la nevoie un alt minifilm lacrimos...

Vom afla sau nu, în următorul episod din satul nostru și cronicile-i nemaivăzute!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.