Cum decizia Uniunii Europene transforma arbitrajul sportiv și fotbalul românesc conform reacției lui Mititelu!

Cum decizia Uniunii Europene transforma arbitrajul sportiv și fotbalul românesc conform reacției lui Mititelu! Sursa poza: ExpressPress

Fotbaaal în Direct: Uniunea Europeană Dă Rușinea de Câine la TAS! Mititelu: "Adio, FIFA!"

Spoiler alert: Dragi suporteri ai fotbalului românesc și consumatorii de semințe din tribune, adunați-vă rapoartele și scaunele din curte, căci Uniunea Europeană a dat o veste bună cât un gol din ofsaid, la ultimul minut. Pregătiți-vă să răsuflați ușurați, căci jugul justiției sportive elvețiene a fost aruncat din căruță ca o legumă stricată din mâna babei.

Până nu demult, bietele noastre cluburi trăiau cu teama Tribunalului de la Lausanne, acel TAS (Tribunalul de Arbitraj Sportiv) care își petrecea zilele luând decizii ca un țăran care judecă gaura din șosetă. Ei bine, iată că vine povestea ca-n basme: Uniunea Europeană a decis că a sosit momentul să schimbăm placa și să ne deschidem ochii și către alte jurisdicții, ca să evităm aglomerația și vara la TAS. Și așa, Mititelu, ilustru cunoscător al biciului TAS, proclamă triumfător: "V-ați spart, FIFA!".

În fiecare birt și cârciumă, discuțiile curg ca berea la robinet pe subiectul "decăderii tiraniei" care, după cum spun băștinașii, vine ca o mângâiere după un meci pe ploaie fără acoperiș. Deci, da, dragi sceptici și pălăvrăgitori, colțul Swiss nu mai este singurul arbitru.

Acum, în loc să ne ducă frustrarea la Lausanne, cei nemulțumiți pot prospecta alte căi legale care să nu implice bătutul drumului până la poalele Alpilor. Mai ales că drumul e lung și, vorba aia, nu-i ușor să te lupți cu zăpezile, lupii și poate și cu euroii pe care îi lași la vamă.

Deci, țineți-vă bine pălariile pentru noi zvonuri și povești. Căci în lumea arbitrajului e ca la horă, astăzi te saltă pe sus și mâine te lasă baltă. EHEI, până data viitoare, să curgă zvonurile ca râurile după ploaie!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.