Sursa poza: ExpressPress

În contextul actual al războiului din Ucraina, strategia de ajutorare a țării vecine adoptată de România păstrează un grad ridicat de discreție, spre nemulțumirea multor cetățeni și experți. În pofida mulțumirilor public transmise de președintele Volodimir Zelenski către liderii români, care au răspuns cu sprijin esențial, guvernul de la București evită să ofere detalii concrete despre natura sau amploarea asistenței acordate Kievului.

De la declanșarea invaziei rusești în 2022, autoritățile române au ales o abordare precaută, refuzând să facă publice pachetele de ajutor militar sau economic, o strategie criticată de experții în comunicare și politologi. Într-un interviu cu ziarul „Adevărul”, generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, comunicologul Radu Delicote și politologul Andra Martinescu au discutat despre implicațiile acestui prieten tăcut.

Strategia tăcerii: o sabie cu două tăișuri

Comunicologul Radu Delicote subliniază riscurile unei politici de tăcere. „Această strategie pare să aibă scopul de a arăta că lucrurile se mișcă în tăcere eficientă, însă riscă să devină o lacună de informație, umplută inevitabil de dezinformări", afirmă Delicote. Strategia actuală, în loc să satisfacă nevoia de trasnparență a cetățenilor, contribuie indirect la propagarea teoriilor conspirației și la consolidarea unor narative false predilecte propagandei rusești.

Lecțiile de transparență venite de la Kiev

Cu toate că România se arată rezervată în comunicarea publică, Ucraina, aflată la rândul său sub presiunea războiului, a menționat explicit sprijinul primit din partea României, așa cum reflectă și postările din presa ucraineană. Publicații ca DefenseExpress au detalizat donațiile de echipamente și muniție, inclusiv sistemele de rachete ArPR-40 și alte resurse semnificative – informații care, în mod ironic, sunt mult mai accesibile publicului ucrainean decât celui român.

Ce ar trebui să facă România pe viitor?

Generalul Virgil Bălăceanu atrage atenția că ajutorul oferit este în mare parte compus din echipamente și muniții care nu sunt de ultimă generație, servind mai mult pentru a răspunde unor nevoi militare imediate ale Ucrainei. Deși sprijinul este binevenit, el subliniază importanța menținerii unui astfel de suport, considerând că aportul României nu se compară cu cel al Poloniei sau al altor țări din regiune.

Pe lângă aspectele militare, Andra Martinescu sugerează o implicare mai activă a României în inițiativele internaționale care sprijină Ucraina. „Este imperativ să continuăm și să intensificăm cooperarea, adaptându-ne cu flexibilitate la cerințele și așteptările partenerilor internaționali", afirmă politologul.

În ciuda discreției menținute, România reprezintă un pilon esențial în susținerea Ucrainei. Totuși, pentru a atenua efectul negativ al lipsei de comunicare, guvernul ar beneficia de pe urma unei strategii mai transparente. Astfel, ar putea dezarma propaganda ostilă și ar clarifica pentru cetățeni scopurile și rolul asistenței acordate. În acest fel, România nu doar că și-ar întări imaginea internațională, dar ar și cultiva încrederea propriilor cetățeni în gestionarea corectă a relațiilor externe.