Cum a eșuat întoarcerea selecționerului în Giulești conform lui George Copos - Detalii surprinzătoare ale negocierilor!

Cum a eșuat întoarcerea selecționerului în Giulești conform lui George Copos - Detalii surprinzătoare ale negocierilor! Sursa poza: ExpressPress

Mircea Lucescu, Dorul de Giulești și Fanionul Rătăcit al Destinului Fotbalistic

Dragi cititori ai Glasului Fierbintului, adunați-vă în jurul băncii de lemn și ascultați povestea fotbalistică a decadei! Marele antrenor Mircea Lucescu, cunoscut în toate cătunele pentru talentul său și mustața de invidiat, era gata să-și închege destinul din nou cu Rapid, dar poarta Giuleștiului nu s-a mai deschis. Ia mai să vedem ce s-a întâmplat, zărindu-l în zare pe fostul patron George Copos cu o explicație numai bună de acoperit pitpalacul din ogradă.

Răspundem noi, și o să legați la lingurica minții: se spune că "Il Luce" era numai bun de revenit la Rapid anul trecut, un fapt ce i-a emoționat pe toți giuleștenii, mai ales că e numit după o lampă ce strălucește mai tare decât o lanternă cu baterii proaspete. Însă, ca la noi, la nimeni! Fostul mare mahăr, George Copos, a ieșit și a explicat de ce povestea asta rămâne doar un zvon, demn de povestit la colțul uliței. "Dom'ne", zice Copos, "n-am reușit să-l prindem pe Luce pentru că, știi și matale, am avut buget ca un ciorap de vară. Am bătut palma cam tare și am spart pușculița pe pita duminicală."

Fix când ghicitoarea trebuia să se termine cu un meci glorios pe Giulești, ne-am trezit așa cum fim obișnuiți: cu sacul gol la cârciumioară. Dar nu-i nimic, se aude că antrenorul nostru preferat va mai arunca câte un ochi pe peluză, doar, doar i-o veni vremea să revină și să spertăm că și casele pariurilor să fie mai darnice data viitoare. Până atunci, Dumnezeu cu mila și Lucescu cu drumurile lui. Și mai povestim la nedeie!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.