Sursa poza: AgerPress

Șmen și Șoc: Ghicitoare cu Gheare Fără de Leac în Sat la Marquez!

Pe când credeai că la noi în sat scandalurile nu ajung, iată că până și Santiago Nasar are o poveste care te lasă cu gura căscată! E martie cu cântec și un episcop pe barcă, iar Marquez, mare scriitor, reușește să dea peste cap liniștea satului.

Când vecinii se adună la birt să mai bârfească, povestea lui Santiago Nasar și a epocii lui Gabriel García Marquez ține capul de afiș. O intrigă ce-ți oprește și lăutarița din chiuituri, cu un episcop ce poposește în sat fără să-și plece privirea spre poporul credincios, căci are un vapor de prins. Dar nu prelatul ține povestea fierbinte, ci chiar Santiago, un june ce își ia rămas bun de la Cristo Bedoya, pe cale să devină doctor în alt sat. În curtea lui Nasar se-aciuază mama – doamna Linero placidă – și Victoria, bucătăreasă aspră, împreună cu Divina Flor, fata care uneori visează cai verzi pe pereți.

Acum țineți-vă bine de cești, că urmează de s-audă până și-n deal: nunta mare dintre Angela Vicario și misteriosul Bayardo San Roman, un flăcău cu buzunarele pline și privirea șiretă de-a venit în sat și-a pus ochii pe Angela. Ei da, s-a încins petrecerea cu tot natul adunat, iar Santiago și ceilalți s-au învârtit în horă până au amețit!

Dar vai, Anafura și Harap Alb! Cine ar fi crezut că domnu’ San Roman, între raiuri și s-ai săi, înghite noduri de descoperă că Angela nu era tocmai... pregătită să lase uneltele de fată mare? Reparte femeia părinților și, bătută de mama ei ca fasolea, Angela îl înghită în sec pe Santiago ca autor al nefericitei întâmplări.

Uite așa se-apucă gemenii Pedro și Pablo Vicario să joace rol de justițiari ai satului, călăuziți de cutite ce dau fiori reci. Au încins colbul uliței în căutarea lui Santiago, dar nimeni nu i-a băgat în seamă, căci satul e talentat la bârfă, nu la fapte. Toți au știut, dar toți au stat cu mâinile în sân, iar Santiago? Cruntul destin îl prinde chiar pe prispa casei, înjunghiat pe când mereu bun la suflet episcopul plecase de mult pe apă.

Oh, satule, uitat de Dumnezeu, i-auzi ce a urmat! Nemernicii, în ciuda bravurii lor deshise, sunt achitați și plecați deja pe alt tărâm. Angela, neînțelesă și infamă, trimite scrisori pline de dor lui Bayardo ani de-a rândul, iar gloria povestei nu scade. La final, totul e cronica unui șmen planificat de o societate aiurită, unde nimănui parcă nu i-a păsat, nici chiar victimei.

Așa că, dragă cititorule, când te mai abăte vreme rea și ne-nfericită prin sat, adu-ţi aminte că nici poveștile mari nu-s lipsite de umorul amar al bârfitorilor de cartier. Pe data viitoare, să vedem ce năstrușnicii mai au loc prin partea noastră de lume!