Critici la adresa arbitrajului lui Horațiu Feșnic

Critici la adresa arbitrajului lui Horațiu Feșnic Sursa poza: ExpressPress

Mihai Stoica: De la Fotbal la Arheologie, Înfruntând Gropi și Aruncători de Pământ

Ei, dragii moșului, când te-ai obișnuit să mai pui un pariu pe faptul că Steaua ia bătaie de la Dinamo, nu-i așa că parcă miroase a surpriză? Ei bine, după ultima partidă Dinamo – FCSB, terminată cu un festin de goluri, 4-3 fiind scorul final, Mihai Stoica, un soi de oracol al fotbalului nostru domestic, și-a dezvăluit frustrarea cu grație de gospodar nemulțumit de ploaia de aseară.

Stoica, Filosof al Prafului și Gropilor

„Băi băieți, e ca la șantier. Când vezi că unul e-n groapă, la ce să îl mai îngropi cu niște pământ?", s-a destăinuit Stoica, supărat ca un arici pe asfaltul fierbinte. Omul nostru din conducerea FCSB nu s-a oprit doar la metafore legate de construcții și minerit. Bineînțeles, cum îi șade bine unui manager de talie mondială, a arătat cu deștul către arbitraj, mai precis către Horațiu Feșnic, acuzându-l că a avut niște momente „luminate” într-un stil care a aprins opinia publică mai tare decât chibritul aruncat într-un hambar uscat.

Arbitrajecu Vede Negru

Că o fi vrut Feșnic să fragmenteze șantierul de fotbal sau să cultive suspansul, cine știe? Dar cert este că Mihai Stoica nu s-a simțit deloc mai bine după meci. Ba chiar am putea spune că și lampa lui de citit a dat semne că are nevoie de mai multe becuri. La final de zi, cu scorul 4-3 în buzunarul rivalilor, Stoica se pregătește pentru încă o săptămână de cabale și strategii.

Concluzia? Dacă Steluța nu juca mai bine, uite că nici graiul olteanului Stoica nu putea aduce soarele după furtună. Hai la cazmale și furci pentru runda viitoare, că doar n-om sta fără acțiune pe tarlaua fotbalului!

P.S. Așteptăm cu respirția tăiată următorul meci, poate că totuși reușim să ieșim din groapă... sau măcar să găsim o scurtătură.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.