Cristi Chivu Își Pierde Calm, Acțiuni Disciplinare Împotriva Jucătorilor după Înfrângerea cu Empoli!

Cristi Chivu Își Pierde Calm, Acțiuni Disciplinare Împotriva Jucătorilor după Înfrângerea cu Empoli! Sursa poza: ExpressPress

Dragii mei cititori, Parma noastră de toate zilele a fost zguduită de o furtună mai grozavă decât cele din octombrie târziu. Eșecul împotriva Empoli a stârnit o agitație de parcă ar fi câștigat cinci lei la loterie și s-ar fi trezit cu banii pe minus!

În vestiarul parmegian, lucrurile s-au încins atât de tare, că ai fi zis că s-a transformat într-un cazan sub presiune. Curajul mai tânărului și fâșnețului Cristi Chivu (cum tot spun bătrânele noastre despre el) nu l-a lăsat să stea cu mâinile-n sân. A hotărât să nu mai lase răul cu rău să se scalde și a tăiat în carne vie cu amenzi sănătoase, să priceapă toți că așa nu se mai poate. „Până aici, punct și de la capăt!”, s-ar fi auzit zicând cu patos.

Pe surse interne, ce-au lăsat valizele deschise la gura noastră însetată de bârfe, se zvonește că vestiarul a intrat în teroare, de parcă au venit controale la cârciuma din sat. „Nu se mai poate așa, trebuia să facem ceva să-i lovim unde îi doare mai tare”, s-ar fi plâns Chivu, potrivit unui bun prieten al unui văr al vericului meu. Desigur, mulți dintre jucători au strâns din dinți, dar unii au murmurări de amăreală, comparând situația cu acea oală sub presiune care-i, de fapt și de drept, vestiarul lor.

Liniile sunt clare: toți jucătorii trebuie să pună brânza pe mămăligă și să tragă în aceeași direcție, altfel vântul schimbării va mătura și ultima firavă speranță de glorie. Un lucru e cert: Chivu vrea treabă bine făcută. Și cum anul ăsta toate frunzele pică din toamna politică post-pandemică, să vedem dacă Parma ne mai oferă un spectacol memorabil sau doar nisip în ochii fanilor.

Așadar, stimați cititori, rămâneți pe fir că cine știe ce ponoase vom mai auzi! Până atunci, să ne ținem urechile ciulite și palmele lipite, poate-poate mai prindem vreun zvon suculent. Numai bine!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.