Clubul catalan plătește restanța după aproape patru ani de la despărțire!

Clubul catalan plătește restanța după aproape patru ani de la despărțire! Sursa poza: ExpressPress

Barcelona și-a amintit de Messi — O chitanță care vine ca un mic miracol

Cine ar fi crezut că ziua asta va veni? Ei bine, dragii noștri cititori din GlasulFierbintului, Barcelona a pus mâna adânc în buzunar pentru a încheia socotelile cu nimeni altul decât marele Lionel Messi. Da, ați citit bine, clubul lui Gaudi și Sangria va face plata finală — doar patru ani mai târziu! Se pare că și grofii ăștia mai uită de factura de la curent uneori.

În micuța noastră comunitate, povești de genul ăsta ar aduna rapid un șir de vecini curioși. Oare s-or fi adunat catalanii într-o duminică influențată de paella să-și facă doseala, cum să împace și capra și varza cu Messi? Sau poate clubul a găsit între timp niște bănuți scăpați de la dezvoltarea imobiliară prin Eixample? Reprezentanții Barcelonei nu au putut fi nostim de misterioși, dar un zvon spune că Messi ar fi văzut deja chitanțierul.

Lionel, mândru ca o lebădă, nu a dat declarații, dar un curent de „în sfârșit” a fost simțit dinspre partea lui. Un fan nea Costel, acum stând pe treptele prăvăliei de lângă, ne-a zâmbit cu subînțeles, „E ca și cum ai aștepta măgărușul de la fier vechi să se întoarcă la noi cu decapotabila pătru-ori-patru, dar totuși, trosc și o face!”

Așa că, dragi cititori, iată-ne: Messi, omul cu magica „La Pulga”, primește în sfârșit ce i se cuvine de la catalani. Finalul acestei telenovele internaționale marchează un moment festiv, în care și noi, la GlasulFierbintului, am vrea să dăm băuturica din pivniță!

Mâine vom descoperi probabil că picătura de azi nu a fost doar una; și poate, cine știe, s-a uns și Messi cu uleiul de motor care unge această comunitate ciudată și minunată. Dar asta, prietenii mei, e o poveste pentru altă zi!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.