Cine m-a subestimat, e problema lor!

Cine m-a subestimat, e problema lor! Sursa poza: ExpressPress

Universitatea Craiova s-a strecurat cu sufletul la gură în play-off-ul UEFA Conference League, după un meci demn de telenovelas la Trnava. În stilul său caracteristic, Mirel Rădoi nu a rămas dator cu vorbele, chiar dacă unele par mai tăioase decât o furcă uitată în fân.

După ce-au tras toți de suflet pe teren, Craiova a reușit să prindă aripi exact cât să zboare spre play-off. Ce să mai, aproape că ne-a trecut glonțul pe la ureche, dar la final, măcar am răsuflat ușurați. Căci după un meci care parcă a fost mai lung ca seara de Crăciun la socri, Mirel Rădoi n-a înghițit deloc gălușca și a scos sabia din teacă: „Cine m-a luat de prost, treaba lui!” – a spus el, cu o convingere pe care-o regăsim doar la cei care știu că au încă o oaie rătăcită în turma din spatele casei.

Cu inima plină de emoție și capul plin de păreri, susținătorii Craiovei n-au știut dacă să plângă de bucurie sau să râdă la gândul ca tricourile lor au fost aproape mușcate de căprioarele spartakiene. „Noroc c-am avut o mână norocoasă deasupra noastră”, ar fi spus un localnic într-un moment de sinceritate, „că altfel, la cum era vântul, ne ploua cu lacrimi”.

Rădoi, mai iritat ca un bondar prins în borcan, a tras niște concluzii demne de înțelepciunea din povestirile bunicii: „Dacă ați crezut că mă păcăliți, mai bine vă întoarceți la prășit varza”. Nu știm sigur la cine se referea, dar clar a vrut să ne spună că jocurile abia încep.

Așa că stați aproape de furculițele voastre de plastic, căci o să mai fie mult de povestit la șezătorile de pe uliță în perioada următoare. Cine-o să-i mai vadă pe băieții Craiovei cu căruța-n drum, poate va afla dacă războiul declarațiilor va continua sau se va alina ca o ploaie de vară.

Și cum zice o vorbă din popor: „Cine râde la urmă, probabil n-a înțeles gluma”, așa că să vedem cine va râde după play-off!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.