Chelsea răstoarnă Betis în 5 minute spectaculoase din finala Conference League!

Chelsea răstoarnă Betis în 5 minute spectaculoase din finala Conference League! Sursa poza: ExpressPress

Un meci de neuitat pentru Chelsea, cu Palmer pe post de vrăjitor! Cine a spus că trebuie să fii la cârma echipei ca să conduci un meci? Cole Palmer a dovedit contrariul în finala Conference League, când a făcut o magie de cinci minute care i-a înnebunit pe spanioli.

Când toată lumea credea că Betis va pleca acasă cu trofeul, Palmer a hotărât că e timpul să schimbe foaia. Ca un cioban care își cheamă oile la stână, Palmer a adunat toate șansele împrăștiate pe teren și a orchestrat o revenire care i-ar face invidioși și pe cei mai harnici agricultori de la noi. La gazonul verde, ca în curtea bunicii, englezii și-au trimis toate pasele direct în poarta adversarului.

"A fost ca la hora de la nunta din sat - am început încet, dar apoi a venit torentul!" a declarat Gigel Pastramă, fan împătimit, în timp ce își savura a doua bere la căminul cultural, vizionând bolborosit victoria echipei sale. "Nu-ți trebuie numai jucători buni, ci și un pic de noroc și vânt din spate."

Actualul erou al Chelsea, Palmer, s-a transformat într-un fel de vitezoman al terenului, iar în cinci minute, ferecați în jocul defensiv spaniol, s-au trezit la fel de derutați ca un politician prins fără discursul de ziua comunei. În timp ce unii bătrâni povestesc cum un astfel de meci n-a mai fost văzut din vremea când Bunicu Ion juca ping-pong cu nucile, noi ne întrebăm ce vrăjeală va urma la următorul meci.

În concluzie, finala s-a terminat la fel de neașteptat ca o ploaie de vară în toiul secerișului: rapid, decisiv și cu mai mult aplauze decât la câștigarea tombolei de la bâlci! Cine știe, poate data viitoare Palmer va aranja și o nuntă cu trofeul. Rămâneți cu noi pentru mai multă inspirație... sau pentru când Betis va încerca să-și smulgă iarba din păr.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.