Cel mai slab meci și notele primite de Cristi Chivu – Update

Cel mai slab meci și notele primite de Cristi Chivu – Update

Într-un meci care parcă a stat mai mult pe nervi decât pe pase elegante, Inter s-a impus de-abia în prelungiri pe terenul Veronei, în etapa a 10-a din Serie A. Victoria e una importantă pentru Cristi Chivu, care nu doar că a văzut cum echipa lui scutură netul advers, dar a făcut-o în orașul unde și-a salvat viața în urmă cu ceva timp, după o operație serioasă la cap.

Chivu, antrenorul român care acum își păstrează fotoliul pe banca nerazzurrilor, a avut parte de o revenire încărcată de emoții. „Verona e un oraș special pentru mine, aici am trecut prin momente grele și echipa asta mi-a oferit șansa să continui,” a povestit Chivu, cu glasul încărcat de amintiri dinaintea jocului.

Dar dacă pentru Chivu a fost o cursă plină de trăiri, pentru fanii și criticii de pe peninsulă meciul a fost o poveste plină de sinsitră plictiseală. „Cel mai slab meci al lui Inter de până acum în campionat,” au scris jurnaliștii italieni, care n-au fost prea darnici cu notele jucătorilor. În ciuda eforturilor, echipa a părut în momentul ăla mai degrabă un urs somnoros decât o mașină de fotbal.

Rămâne de văzut dacă Inter își va pune în mișcare motorul mai fluent în etapele ce vin sau dacă această victorie chinuie va rămâne o excepție fericită, dar bătălia la vârf în Serie A nu înseamnă că vine cu spectacol mereu. Însă, pentru Cristi Chivu, această victorie la Verona va avea mereu un gust aparte, croită din răni vechi și o doză zdravănă de luptă personală.

P.S. Totuși, rămâne întrebarea: cine și când va avea curajul să îi zică lui Inter să joace mai bine, căci lumea nu mai suportă meciurile din astea de „dormim cu ochii deschiși”… dar stați liniștiți, la Glasul Fierbințiului vom fi primii la fazele lui, chiar dacă sunt tremurătoare!

*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.