Ce mi-a spus Victor Pițurcă înainte să joc pentru România

Ce mi-a spus Victor Pițurcă înainte să joc pentru România Sursa poza: ExpressPress

Cristi Manea și Alaiul Debutului: De la Gardul Lui Dani Alves la Naționala de Vis

Ah, dragi cititori cu gust pentru fotbal și drame ca la telenovela de la ora cinci, avem pentru voi o poveste de debut mai savuroasă decât o zacuscă la știrile de la cină! Vorbim despre Cristi Manea, „copilu' minune” care a pășit pe terenul echipei naționale de parcă ar fi pășit pe cărarea bătătorită spre cireșul din curte.

În cadrul veseliei radiofonice cu iz rapidist din emisiunea „Suflet de Rapidist”, Manea ne-a telefoant direct de pe cămăruța unde ba poate repeta și doarme, și ne-a împărtășit „secretul” debutului său național. Potrivit acestei povești care mângâie inimi și tulbură minți, odată s-ar fi întâmplat ca tânărul nostru să-l proiecteze pe un „distractent” peste un gard, doar de dragul meciurilor cu Dani Alves. Adevărat sau nu, cine suntem noi să ne amestecăm în sfoara poveștilor de fotbal?

Sub semnul binecuvântării antrenorului național Victor Pițurcă – cel care mai ceva ca un guru i-a șoptit sfaturi tainice înainte de fluierul de început – Manea își amintește cum a sărit gardurile metaforice ale emoțiilor înainte de a deveni titular. Acolo, pe teren, fotbalistul nostru părea că jonglează nu doar cu mingea, ci și cu inima tremurândă de tânăr debutant. Antrenorul, un fel de sfinx cu mustață, i-ar fi spus Manea să joace cu inima, nu cu capul – căci doar așa fotbalul devine artă, nu matematică.

Acum, încheiem nu doar cu schimonoseli verbale, ci și cu curiozitatea tipic sătească: Oare ce garduri mai are de sărit Cristi Manea în continuare? Vom afla poate la următoarea sa confesiune, căci viața nu e altceva decât un teren larg deschis pentru jongleriile destinului.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.