Aventura Ministrului Educației: Între Demisie și Delir, Amu-i Amu!

Dragii noștri, asemeni măgarului care visează la șaua domniei, iată că și Ministrul nostru al Educației, dom’ Daniel David, a cochetat cu ideea să-și lase jilțul moale din minister pentru o viață mai fierbinte. Știrea aceasta a făcut înconjurul satului mai iute decât vorbele lui Leana de la prăvălie.

Știți cum e, nu? Se-adună norii negri asupra capului, iar ispitele de-a lăsa totul baltă cresc precum cucurbitaceele în grădina lui nea Ion. Cică Daniel nostru a binevoit să se gândi' la demisie când capul îi era precum oala sub presiune de la atâtea griji și bârfe ministeriale. Și între noi fie vorba, știm noi destui care i-ar fi și împachetat biroul numa’ să vadă un asemenea spectacol! „M-am întrebat de ce să-mi rețin această imensă plăcere de a mă retrage”, ar fi bâiguit el la un ceai cu valeriană.

În vremuri când a face educație e ca și cum ai încerca să împaci capra cu varza, băiatul nostru pare că și-a luat vreme de chibzuială. Ascultându-i pe toți acuzându-l că educația-i un sac fără fund, dom' ministru a spus că un moment de liniște și o privire aruncată spre zările nesfârșite ale somnezeului carpatin îi pot pune-n balanță cum se cuvine grijile: „Am stat la vorbă cu socoteala, și socoteala e că-i bine de stat pe gânduri, să fie folos la toți.”

Acu', fraților, noi îs curioși foc: o să-l arunce tristețea pe dom’ Daniel în brațele demisiei sau va sta cu îndârjire înhămat la căruța educației? Cum se spune pe la noi, orice pădure are uscăturile ei... să vedem dacă verile ministeriale îi vor coace decizia. Până una alta, om trăi și om vedea—dar mai ales om povesti, că vorba aia: „Atâta-i vreme cât e mai pătrunde.” Cu drag, așteptăm să vedem ce mai urmează din saga lui Daniel cel Sătul de Carte.