Eliberată de forfota cotidiană de prin Regatul Unit, o româncă s-a aventurat prin frunzișurile unei păduri poloneze, construindu-și un colț de rai de îndată ce a bătut cuie în visurile sale.

Faimoasa vorbă "Face bani și vrea la sat" și-a găsit o nouă muză în persoana Cristinei Sandu-Bełdowska, care, după ce i s-a acru de muncă între cețuri britanice, a vrut sa-și pună rucsacul pe umăr și să-și ridice un cuibușor în inima codrului polonez. Cum de a ajuns tocmai în nordul Poloniei? N-avem dovezi clare, dar se știe că inima te poartă departe și norii de ceai devin, la un moment dat, grei pe cer!

Se spune că totul a început cu o obsesie sănătoasă pentru ponderalitatea fiscului englezesc. "Dacă mâinile tale știe să meșterească lire în zloți, atunci poate și toporișca să zidească o basmărie în pădure!", ar fi spus ea, în fața unei ștampile poloneze care-și aștepta cumințică rândul.

Din cuib de cuc, la casă de vis

Cristina, prințesa neîncoronată a slujbelor multiple, a ales să fugă de plăcile turnante ale Marii Britanii pentru a-și forma blazonul în mijlocul pârlogului polonez. Să tot fie vreo gardă regală câștigată cu truda zilei și convertită în metri de pădure bine tihnită.

"Ce-i mai splendid decât să ai urma iepurelui care traversează prin curtea ta și să-ți adune florile cu bunăvoința vântului?", ar fi întrebat-o vecina, o sfetnică de bine. Iar răspunsul Cristinei n-a întârziat: "O invazie de știrile satului, când 'studiul de caz' devine punct de atracție la fiecare șezătoare."

Cu siguranță, satul dădea din cap admirativ când s-a auzit că din mâinile Cristinei a răsărit un cămin care strigă a poveste spusă de foșnetul pădurii.

De noi zvonuri nu scăpăm, doar venim dintr-un sat mic!

Pentru curioșii cu gura plină de întrebat, am aflat că, în ciuda mărimii visului, Cristina nu se oprește aici. "Mâine, poate, îmi fac piscină chiar în iaz, să clipocesc ca prințesele de altădată!", ar fi chicotit ea, sădind noi idei printre lanurile de gânduri.

Cam așa e la noi în sătuc când banii din catedrale străine devin temelie pentru case de basm: poveștile încep să curgă, iar cei care află măcar zâmbesc la capăt de frază!